Motor / Transmisie
Odată cu noua generație, Clasa B se primenește sub capotă, acolo unde scapă de vechile motoare pentru a se alinia la noile norme de poluare. Cei care preferă benzina primesc unitatea de 1.33 litri, dezvoltată împreună cu partenerii din Alianța Renault-Nissan. Cei care preferă dieselul primesc și ei un dCi din alianța franco-niponă. Este vorba despre motorul de 1.5 litri, pe care îl cunoaștem foarte bine de pe modelele Dacia și Renault. Bineînțeles, există și versiuni diesel mai puternice, deservite de noul motor de 2.0 litri, folosit de Mercedes-Benz pe noile sale modele.
Agregatul s-a regăsit și sub capota mașinii mele de test în varianta intermediară, de 150 de cai putere. Mai există și o versiune de 190 de cai a aceluiași motor. Sincer, cei 150 de cai reprezintă un pachet mulțumitor și chiar generos atunci când mașina nu este plină cu oameni și bagaje.
În doi, resursele sunt plăcute, iar reprizele de accelerare sunt alerte. Încrederea se datorează în mare parte și cuplului generos de 320 de Nm, disponibil între 1400 și 3200 de rotații. Este o plajă foarte mare, atipică pentru un diesel, ceea ce face din motorul acesta unul foarte elastic și disponibil mai tot timpul.
Este cuplat la o transmisie automată cu 8 rapoarte și dublu ambreiaj, care se mișcă foarte bine. Retrogradează prompt și caută să intuiască stilul tău de condus. Și pe frânări bruște retrogradările sunt destul de bune. Bineînțeles, în spatele volanului există un set de padele care te ajută să schimbi după bunul plac.
Antifonarea dieselului este bună la interior, acesta începând să devină gutural abia după 2500 de rotații. Din exterior, el pare și mai gălăgios, dar cine stă să-l asculte de afară?
Mare curaj să iei gropile *noastre* cu B-Klasse -- dar probabil că n-aveați destulă motorină-n rezervor ca să le ocoliți (ca-n bancul ăla cu tribunalul-șoferul-pietonul obez lovit. :-)) Zic asta fiindcă o caracteristică importantă -- garda la sol -- e aproape invariabil uitată-n presa auto planetară, printre atîtea bălării care umplu netul, gen diagonale de ecrane (stop, nu fugiți :-) -- n-o să vă mai agasez cu critica ăstora interminabile de pe modelul testat, nici cu aeratoarele tip mulinetă, kitschoase după je -- liber la superlative deci cui le admiră.) Garda la sol de 104 mm (10,4 cm) găsită pt B180 pe site-ul austriac Benz e însă clar insuficientă pe drumurile noastre, dar și pe altele mai apusene. Cu lăcrimații frecvente ale posesorilor fostei generații (cu aeeași valoare a g.s.) pe diverse forumuri, inclusiv nemțești. Devine însă și mai penibilă reducerea 15 mm a versiunii AMG-Line - la 8,9 cm !!! Nedumerirea mea rămîne totuși nerespectarea de către Mercedes a ultimelor standarde TÜV , care cer o distanță la sol minimă de 11 cm a vehiculelor prezentate la ITP-ul german. Concluzie: cine vrea *Tuning ab Werk* p-un van-monovolum e perfect servit (n.b.: Active Tourer-ul bavarez are 167 mm g.s.) P.S. Strict tehnologic vorbind, ansamblul motor diesel + cutie auto ESTE în schimb de admirat -- și nu doar fiindcă-i conceput chiar de nemți și nu de Renault. Mă miră oricum consumurile aparent mici, dar de fapt...cam mari obținute-n testul AM -- zic asta după ce am scos mai puțin c-un E Coupe 220 D (tot 2.0 l, dar 194 CP și mai greu) anul trecut, pe 800 km.