Kia Stinger

Stinger se descurcă mai mult decât onorabil la capitolul ținută de drum. Și asta mai ales pentru că-ți pune în față ceea ce "promite" atunci când vezi mașina și te imaginezi conducând-o pe șosele de munte.

Stinger este prima încercare a celor de la Kia de a construi un GT pentru mase, iar inginerilor le-a reușit în principiu această mișcare. Cel mai interesant aspect este faptul că versiunile cu propulsie (tracțiune spate) ale lui Stinger pot fi comandate cu un diferențial spate mecanic cu alunecare limitată, un element îngrijorător de rar întâlnit în această categorie de putere. Iar propulsia și autoblocantul lucrează excelent împreună atunci când lucrurile devin fierbinți pe șosea, pentru că-ți permit să atingi limitele de aderență undeva la viteze foarte înalte, indiferent de raza virajului.

La nivelul suspensiilor non-adaptive de pe 2.0 Turbo, am notat un comportament echilibrat spre rigid cât se poate de corect pentru acest tip de vehicul. De precizat că versiunea GT (V6 de 3.3 litri) vine cu suspensii controlate electronic care oferă o cursă a amortizoarelor ceva mai adaptată la suprafața de rulare. 

Direcția ar fi meritat însă ceva mai multă atenție din partea inginerilor Kia. Construit în special pentru a ajuta șoferii la drumuri lungi, sistemul de direcție oferă un comportament foarte diferit în funcție de modul de rulare: volanul e ușor și relaxat în oraș, activarea modului Sport venind cu un plus evident de consistență și rezistență. Nu există însă acea legătură instantanee și naturală care se stabilește în viraje cu șoseaua în cazul modelelor din gama BMW, de exemplu.