Motor / Transmisie
Pentru a fi pe gusturile europenilor, Hyundai (și Kia, de altfel, dar despre asta vorm vorbi într-un test ulterior) au decis să mizeze pe soluții pe care constructorii cu ștate vechi pe continent le-au impus în preferințele clienților. Iar dacă în cazul motoarelor diesel au apărut cam greu reacții asiatice la un trend european care astăzi e pe ducă, Grupul Hyundai a reușit să reacționeze destul de rapid la trendul downsizing-ului și al transmisiilor moderne cu dublu ambreiaj.
Dacă japonezii se incăpățânează să mizeze pe transmisii automate clasice sau pe CVT-uri, potrivite mai ales în cazul celor care își doresc un consum redus, sud-coreenii aruncă pe piață începând cu această generație a lui i30 o familie de motoare turbo de cilindree mică foarte interesante și, poate și mai important, o cutie automată cu dublu ambreiaj care nu are absolut nimic în minus la utilizare față de cutiile asemănătoare produse de Grupul Volkswagen sau de francezii de la Renault, de exemplu.
Iar vârful motoarelor pe benzină este - cel puțin până la apariția viitoarei versiuni sportive i30N - un 1.4 Turbo de 140 CP. Un motor excelent în utilizare și care, din punctul meu de vedere, cade fix unde, când și cum trebuie în gama unui model compact. Dacă vi se pare că 140 de cai și consumul lor proporțional sunt cam mult pentru ceea ce aveți nevoie aveți la dispoziție în gama lui i30 un alt motor turbo: 1.0 de 120 CP. Sau chiar un "aspirat" de 1.4 și 100 CP, dacă bugetul nu vă permite scheme tactice superioare. Și da, există și un diesel 1.6 de 136 CP, dar în versiunea manuală e mai scump decât motorul 1.4 Turbo cu automată, deci sfatul meu e să treceți pe benzină fără să vă gândiți de două ori.
Toate motoarizările din oferta noului i30 vin cu sistem Start-Stop în standard.
După cum spuneam, motorul turbo de 140 CP și cutia automată cu dublu ambreiaj și 7 rapoarte fac echipă foarte bună când vine vorba de dinamică. Lucrează excelent în regim ridicat de turații, se descurcă mai mult decât decent la turații joase (cuplul de 242 Nm e atins încă de la 1500 rpm, deci cumva de la baza ralanti-ului și, foarte important, transmisia oferă linearitatea pe care o caută cei care vor performanță și confort deopotrivă.
Așa cum e normal, se simte un ușor turbo lag în condiții extreme de utilizare, iar cutia își caută treptele atunci la kickdown, însă întârzierile se încadrează în limite decente și nu sunt absolut deloc supărătoare.
Mi-a plăcut faptul că nu există nici zgomote suplimentare enervante, dar mai ales nici vibrații care să te facă să te simți într-o mașină motorizată experimental. E clar că sud-coreenii și-au făcut excelent temele.
Masina are performante chiar bune pt puterea aceasta si interiorul e aratos, dar fata e un ghivechi cam aiurea, din pacate. In rest, cred ca mi-as lua masina, daca as fi un cumparator normal si nu asa cauta ceva cu multi cai.