Interior
Smart Fortwo este un rollercoaster de senzaţii, trăiri şi impresii când vine vorba de interior. Pentru că merge de la idei şi soluţii excepţionale până la materiale şi butoane care par desprinse din epoca de glorie a anilor '80. Să detaliem.
Conceptul Fortwo este, în sine, unul magnific. O maşină de oraş pentru două persoane care, dacă au nevoie să iasă dintre blocuri şi case, apelează la maşina mai mare şi mai sănătoasă a familiei. Asta înseamnă că ai la dispoziţia imediată lucrurile care-ţi sunt necesare şi atât, fără multe artificii şi fără ca designerii să-şi propună să răstoarne logici. Cu Fortwo poţi trăi în oraş fără probleme şi te descurci în locuri de parcare în care viitorii tăi copii ar avea probleme cu maşinuţele-jucărie din magazinele de profil.
În plus, pachetul estetic de bază al maşinii testate include materiale interesante, cum ar fi o imitaţie de piele şi cusături ale căror nuanţe respiră tinereţe prin toţi porii. Mi-au plăcut foarte mult scaunele care nu mi-au făcut probleme la niciun capitol. Apropo de scaune, în Fortwo stai foarte sus şi asta ţi se va părea ciudat la prima vedere, pentru că te-ai fi aşteptat ca maşina asta cât bordura să te înfunde în trafic, nu se te ridice deasupra lui.
Peste toate, însă, anunţul este legat de portbagaj. La prima vedere inutil, acesta te va ajuta în 95% dintre cazurile pe care le vei întâlni în oraş şi te va scăpa chiar de problema pachetelor şi pungilor de cumpărături care se varsă într-un spaţiu prea mare. Am reuşit performanţa de a introduce în acelaşi timp în portbagajul lui Smart o geantă mare cu rachete de tenis, un bax de apă minerală şi trei pungi de cumpărături fără să obturez vizibilitatea prin lunetă. Deloc rău pentru cei 220 de litri anunţaţi în fişa tehnică.
Iar astea sunt lucruri care te fac să te întrebi de ce nu-şi iau mai mulţi români un Smart Fortwo.
Problema e că bugetul imens care a dus la dezvoltarea acestei maşini şi a structurii sale inteligente fac minuni sub caroserie, dar lasă de dorit în zona palpabilă. În afara locurilor acoperite cu pseudo-pielea amintite mai sus ai de-a face cu un plastic trist, zona vitezometrului pare preluată de la o jucărie ieftină, display-ul central este evident rămas în urmă, iar spaţiile mărunte de depozitare - de care ai nevoie în oraş ca de o maşină mică - lipsesc şi sunt înlocuite de două "găuri" în bord aflate la stânga şi dreapta volanului şi de buzunarele textile ale uşilor.
Mai mult, nu am avut la dispoziţie pe maşina de test elemente pe care le credeai de bază în momentul de graţie actual, precum oglinzile electrice sau computerul de bord. Nu ar fi o problemă majoră, dar vorbim de o maşină care costă aproape 11.500 de euro în versiunea de bază şi peste 18.000 de euro în varianta testată de noi. Rămâne la latitudinea fiecăruia să pună în balanţă plusul de caracter pe de-o parte şi preţul pe de altă parte.
Iar ăsta e un lucru care te face să-ţi dai seama că maşina asta nu e pentru ţara asta.
raportat la pret, masina e "noaptea mintii". Sunt curios daca detinatorii de Smart din Roma (pt ca din ce am vazut acolo una din 4 masini e Smat, si o zic ca pe un lucru foarte bun ) au platit preturi similare.