Renault Grand Scenic

Puţine modele îţi mai dau senzaţia de sufragerie pe roţi atunci când le conduci, iar Grand Scenic este printre ele. Antifonarea reuşită îţi aminteşte târziu că eşti într-o maşină în mişcare, în timp ce scaunele confortabile merg pe ideea de fotoliu, doar şoferul fiind cel care are ceva în plus în faţă, respectiv un volan, un set de pedale şi un schimbător de viteze. Comenzile sunt amplasate ergonomic, iar spaţiul interior este adecvat pentru o familie mare, cât timp nu vorbim de o dinastie de baschetbalişti. După cum spuneam şi în cazul versiunii faza 1 a lui Grand Scenic, culisarea banchetei din spate la poziţia maximă în faţă îl obligă pe şofer să mute consola centrală la poziţia din faţă, ceea ce împiedică accesul la cele două suporturi de pahar de pe podea, iar măsuţele din plastic amplasate pe spătarele scaunelor din faţă devin şi ele inutile în această situaţie.

Portbagajul lui Grand Scenic are un volum de 645 de litri, una dintre cele mai bune valori din segment şi net superior celor 439 de litri ai lui Ford Grand C-Max. Peugeot 5008 se mândreşte cu un portbagaj de 679 de litri. Chevrolet Orlando are un portbagaj de 458 de litri, iar C4 Grand Picasso are 208 litri în configuraţia cu şapte locuri, care răpeşte o bună parte din portbagaj. Celelalte valori sunt valabile pentru versiunile cu cinci locuri, cu al treilea rând de scaune (dacă există) pliat.

Cele şapte locuri oferite pe versiunea testată sunt suficiente pentru drumuri scurte şi medii - în cazul adulţilor, fiind utilă amplasarea scaunelor în "stil cinema" - locurile din spate sunt la o înălţime mai mare decât cele din faţă, ceea ce le permite pasagerilor de pe rândurile 2 şi 3 să vadă drumul. În comparaţie cu rivalii din segment, diferenţa de spaţiu oferit pasagerilor de pe ultimul rând de scaune este minoră, ceea ce înseamnă că o comparaţie convingătoare necesită o vizită la showroom care să includă şi "probarea" acestor locuri.