Tinuta de drum
În raport cu versiunea 2.5 dCi a lui Pathfinder, vârful gamei prezintă un plus de 300 de kilograme. De vină sunt, deopotrivă, motorul V6 de 3.0 litri şi transmisia automată cu şapte trepte. Comportamentul rutier al modelului nu se schimbă foarte mult, Pathfinder păstrând o ţinută de drum relaxată, potrivită unui drum plin de gropi, abordat cu o viteză corectă. Dacă începem să facem vitejii fără rost pe serpentine, modelul începe să ne pună beţe în roate, în special în "roata" amplasată în faţa şoferului, demultiplicarea casetei de direcţie necesitănd mai mult efort din partea şoferului pentru abordarea unei "şicane". Prin efort nu ne referim la forţă, direcţia fiind corectă din acest punct de vedere, ci la numărul de ture pe care trebuie să le facă şoferul pentru a roti volanul de la "maxim dreapta" la "maxim stânga".
Aşa cum este cazul multor modele cu transmisie automată, pedala de frână necesită ceva mai multă "hotărâre" la apăsare. Mai precis, pedala de frână necesită o mică perioadă de acomodare cu nivelul de forţă pe care trebuie să îl aplici ca să obţii rezultatul dorit, cu toate că eficienţa sistemului de frânare în sine este la un nivel bun.
Pathfinder are o suspensie independentă cu braţe triunghiulare duble şi bară stabilizatoare pe faţă, în timp ce puntea spate beneficiază de o suspensie multilink. După cum vă povesteam mai sus, modelul se simte cel mai bine pe teren accidentat. Am abordat un traseu prin noroi alături de acest model, iar off-roader-ul japonez şi-a făcut datoria fără să pară că s-a chinuit în niciun moment al aventurii, de parcă eram la bordul unui bulldozer. Cât timp eşti în noroi, nisip, praf sau zăpadă, n-ai treabă cu nimic la volanul lui Pathfinder.
ce retinem din acest drive test ca Touareg e mult mai bun la toate capitolele fata de Pathfinder (de parca nu stiam)