Infiniti M

După cum am mai spus-o şi în testul internaţional al modelului japonez, Infiniti încearcă să ofere publicului din Europa, şi nu numai, primul său motor diesel, gata să se alăture elitei de propulsoare pe benzină, existente în prezent în gama. Motorul cu şase cilindri, creat în sânul Alianţei Renault-Nissan, reprezintă practic debarcarea japonezilor pe o plajă bombardată încontinuu de oferte similare ale germanilor. Asiaticii promit însă să facă faţă tirului nemţesc, cel puţin dacă ne uităm în fişa tehnică. Cei şase cilindri garantează o putere totală de 238 de cai putere la 3750 de rotaţii, practic biletul de intrare pe segmentul granzilor. Nu mai vorbim de cuplul extrem de generos, de 550 de Nm, care se simte şi foarte devreme, încă de la 1750 de rpm. Dacă mai adăugăm la toate acestea şi propulsia posterioară, specifică modelelor premium pure, obţinem o ecuaţie periculoasă pentru dominanţii segmentului. Resursele motorului fac din M30d un sedan extrem de dinamic, cu un comportament exploziv sau, dimpotrivă, foarte cuminte şi confortabil. Cuplul transmis punţii spate poate fi echivalentul unui spectacol pe care îl credeai posibil doar la volanul modelelor germane. Surprinde dinamismul unui model masiv, impunător prin prezenţă, dar prietenos la atingere. Motorul este asistat de o transmisie cu şapte rapoarte, al cărei comportament poate fi modificat cu ajutorul unui selector poziţionat pe consola centrală. În modul Sport, acul turometrului zăboveşte mult în zona roşie, iar rapoartele sunt schimbate relativ repede şi violent, dând impresia unui bagaj de putere fără limite. În modul Normal transmisia devine mai puţin intuitivă, iar rapoartele sunt succedate pe nesimţite pentru sporirea confortului. În modul Eco, pedala de acceleraţie devine destul de inertă, iar comportamentul transmisiei este orientat către un consum redus. Ajungem şi la ceea ce v-am promis la începutul textului. Revoluţia silenţioasă a unui diesel, la fel de tăcut ca omologul său pe benzină V6, de 3.7 litri. Zgomotul resimţit la interior este aproape inexistent. Zgomotul cilindrilor este absorbit ideal, iar cel de la volan asistă la o simfonie mută, plăcută, intuitivă, care începe să se trezească la viaţă abia când sari de 2000 de rotaţii. Atunci baritonii îşi ascut vocea pentru un recital plăcut, ascultat în surdină dincolo de 3000 de rotaţii.