Interior
Sunt sensibil la culori. Nu daltonist. Sensbil. În faţa unor culori vii rămân absorbit asemeni unui puşti blocat în faţa unei vitrine cu dulciuri. Aşa am rămas şi atunci când butonul de deschidere a uşilor mi-a desenat o linie albastră în habitaclul noului X5. Funcţia de iluminare ambientală pe diferite culori m-a cucerit. Sunt oarecum subiectiv când spun că posibilitatea de combinare a culorilor de la interior mi se pare cea mai tare invenţie a noii generaţii. Mi-aş fi dorit totuşi ceva mai multe opţiuni pentru culoare.
După ce te plictiseşti de alternarea LED-urilor, începi să observi detaliile. Designul proaspăt păstrează tradiţia şi nu se abate cu mult de la ceea ce ştiam. Avem însă materiale ceva mai bune, plastic moale, plăcut la atingere. Să luăm, spre exemplu, materialul folosit pentru butoanele de pe maneta de semnalizare. Sunt altfel. Par noi şi de calitate. Plasticul este combinat cu ceva, ce la prima vedere părea a fi un lemn cu nervuri, pentru ca mai apoi să se dovedească a fi un surogat.
Uşile grele, pentru care este necesar un sistem de închidere de tip soft-close, sunt prevăzute cu spaţii de depozitare a băuturilor, şi nu numai, foarte generoase. Spaţiul interior este generos şi suficient pentru cinci pasageri. Pe bancheta din spate au loc chiar şi trei adulţi, cu suficient spaţiu la nivelul picioarelor şi al capului.
Cât despre portbagaj, cei 650 de litri sunt suficienţi pentru nevoile unei familii, dar pălesc în faţa celor 775 de litri ai rivalului Audi Q7. Şi fiindcă tot suntem la portbagaj trebuie să spun că îmi place compartimentarea lui, materialul cu care este capitonat şi faptul că partea inferioară a uşii poate susţine greutatea unui om normal.
Sa ma scotoces prin buzunarele hainei....89, 92, 93, ah uite..98 000 de euro...ce sa mai fac cu 5000? Mai au ceva optionale, daca tot ies din casa?