Interior
Interiorul nu vine cu nimic senzaţional, fiind practic o copie perfectă a ceea ce găsim atunci când deschidem uşa lui Abarth 500. Nici măcar senzaţia neplăcută pe care o simţi atunci când iei loc în scaunele cu şezut neobişnuit nu dispare. Susţinerea laterală este relativă, reglarea poziţiei este uşoară, iar confortul este bun chiar şi pe distanţe mai mari, încercând să compenseze rigiditatea suspensiei. Plasticul folosit la nivelul planşei de bord şi a feţelor de uşă păstrează acelaşi aspect ieftin şi neprietenos, contrastând cu volanul masiv, bine închegat, de pe care nu vrei să-ţi mai dezlipeşti mâinile. Cusăturile contrastante şi pielea care apare pe alocuri salvează habitaclul, alături de logo-urile specifice. Trebuie menţionată şi prezenţa indicatorului de presiune în turbină, cu indicator de schimbare a treptei de viteză. Spaţiul interior nu este foarte generos, cel puţin pentru cei de pe locurile din spate, care vor fi nevoiţi să îşi gestioneze foarte bine locul destinat picioarelor.
Parca era interzisa iarba!