Unicul Bugatti EB 110 Sport Competizione s-a întors pe circuitul pe care a concurat ultima dată, în urmă cu 25 de ani

Ce masinarie minunata!

Ehei, de pe vremea când musca VAG încă nu nimerise în laptele Bugatti. Pe urmă, acesta s-a brânzit din cauza carcaselor Audi/Bentley şi a lui “corporate engine”.

Personal, o consider cea mai interesantă creaţie automobilistică din întreaga istorie: Bugatti Type 41 (Royale) “Coupé Napoleon”, cu motor 12.7 i8! În imaginea de mai jos, îl puteţi recunoaşte pe fondatorul mărcii (Ettore Bugatti), alături de capodopera în cauză (ca maşină proprie, de uz zilnic, însă servit de şofer, aşa cum i se cuvine unui nobil veritabil, stilat). https://cartype.com/pics/3254/full/t41_napoleon.jpg

Ma duce cu gandul la BMW NAZCA C2.

Una dintre cele mai interesante supercar din istorie, bineinteles parere personala. Totusi, a avut destule inovatii tehnice si a surclasat marci de renume. A stabilit recorduri de viteza la vremea ei si chiar daca a fost depasita de McLaren F1 la un moment dat, ramane o realizare tehnica remarcabila. Este masina pe care as vrea sa o conduc, daca ar fi sa aleg dintre toate.

@Andrei, din păcate acest bolid este extrem de scump…De pildă, pe mobile.de am găsit disponibile doar trei exemplare – cel mai ieftin (ce ironic sună…) costă 1.650.000 €. Preţul este perfect explicabil, având în vedere că vorbim despre o maşină de colecţie (mai ales că nu orice supercar se pretează unei asemenea virtuţi!). Îţi dau însă dreptate: ar merita din plin! O plimbare, desigur, doar nu o achiziţie (poate după terminarea veşniciei să ne permitem şi noi). Ca (alte) plusuri, aş reliefa interiorul “curat” (adică fără atâtea porcării electronice ca astăzi) şi transmisia manuală, care – indiferent că recunoaştem sau nu – se cunună cu spiritul sportiv! Să nu uităm ce-a însemnat Bugatti în înfloritoarea perioadă interbelică: cel mai avansat design auto (de aceea este atât de fascinant), împletind armonios elementele avangardiste cu alura net aristocratică. Revenind la prezent, cine nu este adept al compromisului/conformismului n-ar ezita în privinţa alegerii dintre Bugatti Automobili S.p.A. şi Bugatti Automobiles S.A.S. (aceeaşi marcă, evident, dar nu şi acelaşi “statut” !). Entitatea din urmă plăteşte tribut arhitecturii “obeze” tipice nu doar nemţilor, ci cam tuturor constructorilor din acest secol (inclusiv Insignia mea se înscrie în acest “trend” – dacă aş fi avut ocazia, logic că aş fi mizat pe o bijuterie din irepetabila epocă Opel KAD). Colac peste pupăză, modelele Divo şi La Voiture Noire sugerează tendinţa de “lamborghinizare” a caroseriei, ceea ce mie, cel puţin, mi se pare grotesc şi, deci, îmi stârneşte oroare. În orice caz, mi-ai insuflat şi mie dorinţa de a-l încerca pe foarte frumosul şi emblematicul EB 110 (fiindcă ai spus-o cu atâta convingere…). PS. Emblema lui Bugatti a rămas aceeaşi de la început, însă, dacă sesizaţi, sub tutela VAG-ului banda de contur a jumătăţii inferioare a ovalului se prezintă cu o nuanţă închisă. Contează? Poate că nu, dar senzaţia de “umbră” tot mi-o provoacă.