Un W16 pe încheietura mâinii: Jacob & Co lansează ceasul Bugatti Chiron Tourbillon

Chiar vroiam sa-mi cumpar, dar nu era pe stoc :))

Mda, acel moment când unii nu mai știu cum să mai scoată bani de la șleahta bogată a lumii

Bu-hu-huuu! A înnebunit lupul!

Clique ți-ai făcut prietenași pe aici, că la orice comment primești și hate :)))

@Dan Nu mă afectează cu nimic hate-ul lor, adevărul mereu va deranja.

Frumos ceas cu 16 cilindri, dar este ultra scump. Cum naiba, a ajuns un ceas sa coste cat doi Touaregi V8 Full option sau cat un Bentayga, Urus ? Pretul este exagerat. Si 100.000 de euro era exagerat de ultra scump, dar la 250.000 de Euro, totusi. Este un ceas.

Stiu ca mai toate produsele limitate legate de lumea auto devin de colectie si dupa vreo 10 ani se vor vinde la preturi mult mai mari...si cu toate astea mi se pare ca sunt insulte aduse societatii. Adica sa faci (si implicit sa cumpere unii) o masina mai comoda, mai puternica, mai frumoasa, inteleg, dar pe prostii inutile doar pentru ca vor deveni de colectie...si daca devin de colectie nu inseamna ca sunt nici mai bune nici mai frumoase. Mare tampenie, asta chiar inseamna sa faci bani din nimic...ba pardon, sa faci bani din multi bani, ca si facerea ceasului nu a fost chiar gratis. De aici trebuie sa vina sfarsitul societatii capitaliste, dar asta nu se poate intampla decat atunci cand oamenii astia care dau bani pe asa ceva vor fi obligati sa intre in contact cu ceilalti de la capatul opus al spectrului financiar. Trebuie niste principii/legi noi.

După aşternerea pe hârtie a acestor gânduri verzui, haideţi să ne amintim o profesiune de credinţă veche cam de un secol: “Noi suntem socialişti, suntem adversarii actualului sistem economic capitalist din cauză că exploatează slăbiciunile economice, cu salariile sale nedrepte, cu evaluarea sa indecentă a fiinţei umane în funcţie de bogăţie şi proprietate în loc de responsabilitate şi performanţă, şi suntem determinaţi să distrugem acest sistem în orice condiţii” (Adolf Hitler). Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la suprafaţă ca uleiul din apă. Aşa că, drăguţeilor (vă stiţi voi care…), renunţaţi odată la încercarea ridicolă şi sortită din start eşecului de a prosti lumea în faţă pretinzând că sunteţi exact pe dos faţă de firea voastră reală, faţă de viziunile şi dorinţele voastre reale! Voi nu vreţi o societate axată pe principii realmente capitaliste, în care să predomine riscul, aventura şi incertitudinea (chiar şi după ce ai acumulat bunăstare…sau tocmai în această conjunctură urmează să te confrunţi cu tot ce este mai greu/rău/imprevizibil), ci o joacă de-a efortul, o pseudo-responsabilitate (sau una simulată “cu artă”, aşa cum se întâmplă, de fapt, pretutindeni), care să vă permită să vă lingeţi şi voi (zilnic) pe degete cu frişca de tip consumerist (săturându-vă, deci, cu “puţin”…modeştilor, virtuoşilor!), autoamăgindu-vă, astfel, că aţi atins mirajul “occidental” cu…costuri (cât se poate de) reduse (iar meritocraţie, repet, zero triplu barat), şi care să vă garanteze proprietatea personală (o, da, nu încape îndoială!...de fapt, cui nu i-ar plăcea?...Stalin nu se delecta neîncetat cu ea???), dar, eh, “statul” să fie, totodată, puternic, în sensul de a vă inocula senzaţia că vă apără oriunde, oricând şi oricât de “dujmani”, recte de “nesimţiţii” şi “psihopaţii” care ar “îndrăzni” să vă tulbure orgasmul şi narcoza induse de sindromul global CCC, că doar “libertatea” este esenţială pentru voi (chiar dacă “statul” ar profita de situaţie ca să vă…vegheze îndeaproape, căci sătuilor – cu puţin, sic! – oricum nu le pasă de ocheane şi lupe, ei “decretând” printre mormăituri de satisfacţie frivolă, suficientă, neevoluată, populară: “Aşa ceva nu există!”). PS. Hai cu ropotul de etichete "corecte" :)

Eşti un tip mult-pasionat, Adrian. Neîndoielnic că ai şi habar, şi har despre/la ceea ce scrii. La urma urmei, asta zic şi eu că înseamnă un om bogat (d.p.d.v. material) : dacă îşi permite măcar unul dintre următoarele “delicatese” : palat (cu domeniu nobiliar aferent), avion personal, iaht personal sau…ceas dintre cele descrise de tine. Că de vile (cu cel mult un etaj acolo), de maşini “bengoase” şi de ţoale “de firmă” este suprasaturată planeta, deci nu orice bişniţar, evazionist sau ţepar poate fi asociat tot mai anemicei lumi aristocratice… Mă rog, EMOL face parte din altă categorie, aparte – ăştia şi-au însuşit Globul cu totul. Şi fără drept, şi fără referendum.

...Măcar de-ar fi frumoase inutilitățile astea (nu doar funcțional vorbind, fiindcă exclusivitatea exclude din start criterii d-astea plebee.) În rest, numai de bine vă urez într-un ocean de rele crizate. Egal dacă de origine naturală sau induse cu schepsis, principiul *nu lăsa nicio criză fără să profiți de ea* rămâne de bază în anumite cercuri. Altfel nu ar fi crescut indicele Dow-Jones la cote record, simultan și doar aparent surpinzător în contextul apariției a 16 milioane de noi șomeri peste Marea Băltoacă. P.S: @inexo &Green_Alex: Subscriu la opiniile voastre, fie ele direct îintite ori subtil-ironice. Nu mă mai întind totuși la analize exhaustive ale rapacității *colecționarilor de elită* ca simptom al golurilor interioare, că-s inutile

Erată: direct țintite. Și, dacă tot reintrai, mă-ntreb așa într-o doară, pe linia cunoscutului panseu *Cine acceptă pierderea libertății sub pretextul asigurării securității, nu le merită pe niciuna*... Merită deci... știți voi ce anume ?! :-P

@inexorabil Discutand din pct. de vedere material, nu ai sa vezi vreun imbogatit peste noapte sa se arunce la ceasuri dintre cele descrise de mine sau la palate monumentale vechi , opere de arta etc chiar daca au bani de ele. Ei stiu una si buna si anume vile cu piscina minimaliste tip mall-uri, maga yacht-uri, avioane si supercaruri cat mai noi si evident haine la moda din alea extravagante. Este tendinta imbogatitului peste noapte sa confunde lux-ul cu opulenta, bunul gust cu kitsch-urile si investitiile cu cheltuielile. Trebuie sa ai macar 2 generatii in spate de inaintasi cu stare sa ii spun asa ca sa nu o dai in panta cealalta. Iar aceia sunt 5% in lume. Si din cei 5% familii peste medie, nu toti au o cunoastere si orientare spre adevaratele valori. Deci ramane la 1% care sa stie ce sa faca cu banii pe care ii are incat sa isi aiba un sens detinerea lor. Chiar si elita mondiala de 1% are doar un membru trecut la rang de baron asa cum e in cazul lor si din toata familia doar un singur viitor membru va mosteni rangul si misiunea pe care trebuie sa o duca mai departe. Restul sunt simplii copiii de bani gata in cele mai multe cazuri asa zise oi negre ale familiei chiar si in cele 13 si 300 de familii conducatoare. Vezi cazul printului Harry, vezi cazul lui David Mayer de Rothschild niste oi negre ale familiei cum se spune. Nu au putut duce povara. Este o zona extrem, extrem de elitista in care chiar daca te nasti nu o poti duce de cele mai multe ori si ajungi drogat, batausi, cheltuitor de bani pe prostii sau simplu copil de bani gata lipsit de orice interes. Iar cei care se imbogatesc singuri si sunt la prima generatie, nu au cultura necesara si nici timp pt. a o dezvolta sa stie ce sa cumpere cu banii facuti de ei si unde sa-i investeasca , cui sa-i faca binefaceri si de ce etc etc. Este foarte greu. Trebuie sa ai multa cunoastere, multa invatatura si in primul rand sa iti placa. Altfel nu ai nici o sansa.

ps. Eu de ex. pe langa ce am primit de la parinti si ce trebuie sa duc mai departe, am si un brevet OSIM cu drepturi de autor si un brand nou pe piata pe ceea ce am inventat si anume un nou stil de gradini in lume fiind proiectantul lor la sub 30 de ani. Am 29 de ani acum si le-am inceput la 27 de ani fiind in momentul de fata in faza de vanzare si preluare a drepturilor mele de autor intr-un procent de 95% de catre o firma de piesagistica din USA cu suma de 3 milioane de dolari, suma calculata matematic la potentialul firmei respective de a realiza minim 1000 de gradini in lume la un pret de 5000 de dolari/euro gradina asta inseamna 5 milioane de dolari profit. Ei raman cu un randament de 2 milioane de $ iar eu primesc partea mea de 3 milioane de $ cat am negociat cu ei + 5% participatie pe viata in continuare pe proiectare. Am si 10 proiecte de case unice in diferite stiluri arhitecturare care nu am dorit sa le valorific momentan in bani ci sa le las libere pe piata gratuit. Consider ca mi-am indeplinit misiunea fiind singurul membru din familie. Sa vad acum daca viitoarea generatie adica viitorul meu copil pt. ca tot unul vreau sa fac, daca isi va duce si el misiunea mai departe si va mai adauga si el ceva la ce primeste nu sa cheltuiasca inutil pe prostii. Nu e o obligatie evident. Asta el va decide. Dar e o traditie de familie nimic mai mult. Tata, bunicul, strabunicul si stra stra bunicul asta au facut. Si de aceea astazi suntem daca nu in primi 5% sigur in primele 10% familii din lume din orice punct de vedere.In Romania inca din 1900 am fost in primele 3%. Nu e o lauda...e o constatare si o realitate nimic mai mult. Iti las link-urile cu site-ul cu inventia mea si proiectele de fatade de case. https://gradini-fractale-geometrice.webnode.ro/ https://www.facebook.com/pg/Proiecte_Case_Unicat-by-Corocsenie-Adrian-104406994374573/photos/?tab=album&album_id=104409241041015

Adrian, hai că m-ai lăsat mască (după ce am aruncat-o cât colo masca trântită samavolnic pe feţele noastre de “Grupul de Comunicare Strategică”). Deja am “scanat” desenele sugerate şi îţi mărturisesc că îmi plac realmente! Başca mă impresionează cunoştinţele tale de astronomie. Sigur, mă încântă faptul că dispunem de oameni cu viziune temerară şi potenţial intelectual. Din nefericire, ţara asta zdrenţuită în fel şi chip se “bucură” de subingineri mecanici precum (ambarcaţiune cu) Vela drept “cârmaci” (mai ales pe vreme de “criză”), başca slugi emolare fără şira spinării (scuzaţi pleonasmul!). Eh, asta e, ce rost are să ne plângem; aşa a hotărât Dumnezeu să ne ispăşim păcatele. Oricum, îţi doresc, din tot sufletul, mult succes! Te voi urmări îndeaproape în tot ceea ce ţi-ai propus pe plan social (desigur, în măsura în care îmi vei permite). Eşti încă foarte tânăr şi tot viitorul ţi se deschide în faţă (fără să pară că apelez la clişee carieriste). Între timp, poate vei încerca şi marea cu degetul în…politică (la un nivel superior celui local). Ar fi mare nevoie (fără să înţelegi că te-ar obliga cineva sau ceva). Mai ales că virtuţi IMPERIOASE precum demnitatea personală, mişcarea conservatoristă şi iubirea (cu orice preţ) de…independenţă naţională nu sunt deloc gustate în “sfere prea înalte”. Mă rog, aş putea anticipa o întrebare din partea ta: “Dar tu?”. Din start: nu! Categoric nu…Al doilea meu nume este…radicalismul (sau “extrema dreaptă”, aşa cum este “alintat” în mod oficial, dar fără să simpatizez cu recrudescenţa legionară, câtă vreme asasinarea bestială, nejustificabilă din niciun punct de vedere, a proprietarilor unor minţi inechivoc luminate, cu imens folos pentru România, va răsuna dureros în sufletul meu). Nu mă voi schimva vreodată în acest sens (adică nu mi-aş putea controla acest impuls), de aceea prefer să rămân (pe viaţă) pe frontul combaterii…virtuale (recte în mediul online). Indiferent ce mi-aş dori în realitate… Doamne-ajută!

@inexorabil Multumesc. Iti spun sincer ca mi-as sacrifica intreaga avere si viata pt. a face Romania tara care nu a fost niciodata si a lasa in urma un mic imperiu unui popor greu incercat de cand e pe aceste meleaguri. Mult laudatul Interbelicu, Bell Epoque , etc. nu au fost prea grozave cum se spune ! De comunism si ce a urmat dupa nici nu mai spun. Si atunci era ca si acum numai ca se fura mai cu stil iar clasa exploatatoare avea educatie fata de actualii neispraviti. In rest nici o diferenta. Dar cunoscand sistemul mondial de la radacina cum se spune, planurile sunt deja facute de vreo 300 de ani unde se vrea a se ajunge cu intreaga lume si Planeta. Am explicat pe blog-ul personal mai pe larg aceste subiecte. Iar cum eu nu fac parte din cei 1% care au putere ci din 10% adica nesemnificativ in privinta deciziilor, nu as indrazni sa ma amestec in ceva ce ma depaseste si le-as pica ca un cui in talpa daca m-as trezi vreun ministru, prim ministru sau presedinte in Romania. Dar pt. o negociere mai buna in favoarea Romaniei cred ca as reusii sa obtin macar de pe o functie mai importanta din Romania fara vreun conflict cu elita. Mai mult nimeni nu poate face nicaieri in lume. Jocurile sunt facute de 300 de ani pt. urmatorarele secole de o elita care nu a dormit niciodata ci si-a perfectionat planurile cu fiecare deceniu cu care a trecut. In lume astazi nu exista lideri de tara. Exista doar detinatori de putere. E o mare diferenta. Iar eu nu vreau putere. Nu mi-am dorit si nu imi doresc asa ceva. Nu stiu sa fiu puternic. Stiu sa fac + valoare la orice mi se pune in mana chiar si o tara aflata pe marginea prapastiei, stiu sa fac din ceva necioplit ceva mai rafinat si stiu sa fiu lider pt. ca las puterea in mana unei armate de specialisti alesi pe spranceana din fiecare domeniu pt. a duce un plan la bun sfarsit cu rezultate maxime motivand fiecare persoana in parte in asa fel incat sa dea randament maxim la problema in cauza. Un detinator de putere nu face asta. Face ce au facut cei de pana acum si anume sa domine, sa dicteze si sa se creada atotstiutori si cunoscatori. Si nu in ultimul rand sa sacrifice tot in cale pt. bunastarea si prosperitatea proprie. In concluzie avand acest handicap din fire :) de a fi lider si nu detinator de putere, nu voi avea sansa sa fiu niciodata pe vreo functie importanta. Nici nu mi-as dori decat in ideea de a lasa o mostenire nationala inegalabila pt. macar 100 de ani dupa mine. Dar asa ceva nu se vrea. Planurile sunt altele si nu se pot schimba. Ne ramane doar sa facem performanta in domeniul nostru si atat. In treburile politice totul este pe dos fata de cum ar trebui sa fie si anume o gandire patriotica de neam si tara.

Păi şi, vorba lui Lenin, ce-i de făcut? Eu nu vreau să mă implic, tu nu, Mister K nu şi lista poate continua. Sigur ne este teamă că ori ne vom compromite şi noi, ori vom fi “lucraţi”. Şi atunci ne vine mai lesne să ne concentrăm pe mărunţişurile de zi cu zi sau pe proiecte cu adevărat măreţe şi cu impact vast (dar nu global, nu zguduitor). Capitulând “etic” şi “elegant”, netezim calea (spre…Putere) cui? Făneilor, aheilor, electrikkkilor ş.a.m.d. Odată cocoţaţi în vârful grămezii cu privilegii inaccesibile prostimii, numai dacă li se pare că mutra ta îi indispune şi deja îţi aplică necruţător ştampila ultrabătătorită: “Eşti omul Moscovei!” (cine ştie? – poate că, la un moment dat, mi se va pune în vedere că sunt omul…Minsk-ului :D). Un lucru este cert, de fapt indiscutabil – voi intra în pământ cu cea mai cruntă dilemă a vieţii mele (dar poate că nu doar eu) şi anume : cum se face că tocmai cei potriviţi/hărăziţi pentru Putere n-o doresc (nici în sinea lor, nici atunci când mărturisesc semenilor) şi invers (şi ce şi-o mai doresc…patetic, obsesiv chiar; indiferent dacă ar deţine-o personal sau ar beneficia imediat de pe urma ei, în postura de lachei) ? Apropo, nu există pe lume piesă de teatru pe care s-o savurez tot atât precum capodopera lui Tudor Muşatescu: ”Titanic vals” (prefer însă varianta cu maestrul Dem Rădulescu în rolul burlescului Spirache Necşulescu). Iar dacă, în loc de “v”, am plasa “f”, sensul nu s-ar schimba :) PS. Îţi dai seama, nu? Adică vom fi luaţi peste picior, aici, pe AM. “Prietenii” noştri vor fi ferm convinşi (ah, nu, nu trufaşi…nu dumnealor!) că toată dreptatea posibilă se află de partea lor. Ne vor servi o satiră de genul: “Ia uite unde zăceau făcătorii şi desfăcătorii vieţii, cei de la care cică trebuie să ne luăm lumina” (băieţi, atunci când rostiţi astfel de fraze, ar fi indicat să vă întoarceţi cu faţa către adevăraţii…”iluminaţi”). Mira-m-aş să n-o facă.

Domnule @Inexo, acum ceva timp am decis ca pentru a mentine un ambient curat aici pe site ar fi mai bine sa va ignor comentariile. Nu va pot spune ce sa faceti, dar cred ca ar fi decent sa va abtineti de la ma ataca gratuit in comentariile dumneavoastra, cu atat mai mult cu cat nu stiti absolut nimic despre mine si nici nu v-am dat motiv. Argumentum ad hominem parca va acuzati acum ceva timp pe aici. Daca vreti sa atacati o ideie, este altceva, si cred ca ar creste calitatea sectiunii de comentarii. Daca veti incerca macar sa formulati argumente si deductii logice, si nu vaicareli vesnice la adresa unor organisme/grupari reale sau fictive, poate vom avea si o dezbatere.

Dacă un ceas poate produce atâta diaree verbală cred că nu mi-l mai iau, deși îmi place ca jucărie. Nu de alta dar te poți trezi mușcat de mână, așa din senin.

Exact asta am “disecat” : o “ideie”. Atacul la persoană se traduce strict în termeni personali (caracteristici fizice “nasoale” şi/sau “deficienţe” de comunicare socială) şi familiali (despre ce “este”, “nu este”, “are” sau “nu are” familia ta). Prin urmare, nu pot califica decât ca…nereuşită diversiunea ta, verzuiule! Iar EMOL este nu doar reală, ci şi (tot mai) toxică. Pur şi simplu se repetă (întruna) ispita şarpelui din raiul pământesc (de exemplu, ceea ce-mi ceri tu). După atâtea secole scurse de atunci, başca multe alte experienţe pilduitoare, mintea umană (dar neapărat cea rămasă NE-DENATURATĂ) este obligată (de Sus) să discearnă! Fiindcă vechiul principiu de drept “Ignorantia legis neminem excusat” se va aplica fidel şi la…Judecata de Apoi (înlocuind veşnic perfectibilul “legis” cu veşnic desăvârşitul “Legis”). “Nu ştii absolut nimic despre mine”…Versus: “După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16). În egală măsură, roadele se pot “culege” din trei direcţii: din fapte, din vorbe şi din atitudini…Cumva voi le simulaţi ??? Doar într-o asemenea ipostază ne-am înşela, chit că am fi călăuziţi de Cuvântul veşnic viu. “Ambient curat”…Desigur, Adevărul nu doar indispune (straşnic chiar), ci şi “maculează”. Pe cine/ce? “Civilizaţia” (mai ales aceea care a ajuns pe “cele mai înalte culmi de progres”). Lăsaţi-vă şi de sportul (care se vrea) amăgitor al (invocării) “argumentelor”. De câte ori să vă asigur: aţi pierdut (din start) bătălia pe frontul Adevărului…Automat, niciun argument nu există şi nici nu poate fi atribuit în dreptul vrăjmaşilor (declaraţi sau perfizi) Lui! Logic, nu se poate înjgheba un dialog cu cei învinşi (“cel mult” despre maşini, da, admit, chiar cu negrăită plăcere şi indiferent cu cine! – dar atenţie…să fie despre MAŞINI, nu despre tertipurile emolare e-autonome). Prefer (până la moarte…şi dincolo de ea) tabăra cealaltă, adică diametral opusă – şi redusă numeric, dar imbatabilă! Punct!! PS. @r, iar ceea ce ne parvine de la tine ce este? “Doar” flatulenţă, aha, m-am lămurit.

Vreau ceas