Poveştile motorsportului: Accidente fatale în cursele nord-americane în ultimii 20 de ani

Vitezele de peste 300 km/h şi zidurile de beton au contribuit din plin la o statistică îngrijorătoare în cursele nord-americane: 8 piloţi şi-au pierdut viaţa în astfel de condiţii în ultimii 20 de ani.

Decesul lui Ayrton Senna în Marele Premiu al statului San Marino din sezonul 1994 a declanşat o revizuire radicală a măsurilor de siguranţă în Formula 1, iar efectul a fost unul pozitiv. Timp de 21 de ani, Marele Circ a fost ferit de tragedii, iar accidentul suferit de Jules Bianchi în Marele Premiu al Japoniei din 2014, care în cele din urmă s-a dovedit a fi fatal, a avut loc în circumstanţe speciale aproape imposibil de repetat.

De cealaltă parte a Oceanului Atlantic, pe continentul nord-american, lucrurile stau complet diferit: o combinaţie între vitezele de peste 300 km/h, configuraţia predominant ovală a circuitelor şi zidurile de beton din jurul traseului au contribuit din plin la cele 8 accidente fatale înregistrate în curse începând din 1996.

Scott Brayton, 17 mai 1996, IndyCar

Scott Brayton obţinuse deja pole position-ul pentru cursa de 500 de mile de la Indianapolis şi participa la o sesiune de antrenamente cu monopostul de rezervă. La intrarea în al doilea viraj, unul dintre pneurile sale a cedat, iar americanul a pierdut controlul volanului şi s-a izbit cu partea stângă a monopostului de zidul de beton cu o viteză de 370 km/h. Impactul a fost atât de violent încât inclusiv capul lui Brayton s-a lovit de zid, iar pilotul american a încetat din viaţă pe loc. El era cel mai experimentat pilot de pe grila de start.

Jeff Krosnoff, 14 iulie 1996, Champ Car

După 6 ani petrecuţi în Japonia în Formula 3000 şi un loc doi în Cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1994, americanul Jeff Krosnoff a debutat în Champ Car în 1996. Cu trei tururi înainte de finalul cursei de la Toronto, Krosnoff s-a acroşat de Stefan Johansson şi a fost propulsat în aer pe deasupra zidului de beton, însă gardul de sârmă nu a fost suficient pentru a opri monopostul. Krosnoff a lovit un copac şi un stâlp de iluminare, iar în urma impactului violent monopost a fost rupt în două, iar cockpitul a ricoşat pe circuit. Medicii sosiţi la faţa locului au constatat că pilotul în vârstă de 31 de ani a murit instantaneu.

Gonzalo Rodriguez, 11 septembrie 1999, CART

Uruguayanul Gonzalo Rodriguez s-a remarcat prin două victorii în Formula 3000 înainte de a obţine un punct la debutul în CART. În antrenamentele pentru cursa de la Laguna Seca, frâna monopostului s-a blocat, iar sud-americanul a ratat punctul de frânare şi a lovit bariera de beton din virajul Corkscrew. În urma impactului, monopostul s-a rotit şi a căzut cu susul în jos pe cealaltă parte a zidului de beton. Gonzalo a încetat din viaţa instantaneu din cauza unei fracturi la nivelul craniului.

Greg Moore, 31 octombrie 1999, CART

Cu 5 victorii şi 17 podiumuri pe parcursul carierei, canadianul Greg Moore s-a rănit la mâna dreaptă după ce a căzut de pe scooter, însă medicii şi-au dat acordul de a participa la cursa programată în California. După un restart în turul 10, canadianul a pierdut controlul volanului la o viteză de 320 km/h, a trecut printr-un drum de acces şi a lovit zidul de beton. Pilotul a fost transportat de urgenţă la pital, însă acolo a fost declarat mort.

Tony Renna, 22 octombrie 2003, IndyCar

Tony Renna a concurat în sezoanele 2002 şi 2003 în câteva curse din IndyCar, iar pentru sezonul 2004 semnase deja un contract cu Chip Ganassi Racing. În luna octombrie, după finalul sezonului, el a participat la un test pentru pneuri pe circuitul de la Indianapolis. La o viteză de peste 350 km/h, pilotul în vârstă de 26 de ani a pierdut controlul volanului, monopostul a fost propulsat în aer şi a lovit gardul de protecţie, după care a revenit pe pământ în mai multe bucăţi. A fost pronunţat mort la locul accidentului.

Paul Dana, 26 martie 2006, IndyCar

Într-o sesiune de antrenamente la Miami înainte de prima cursă a sezonului, Ed Carpenter a avut o problemă la unul dintre pneuri şi a lovit zidul de beton. În urma impactului, mai multe componente ale monopostului au deteriorat suspensia dreapta-faţă a monopostului pilotat de Paul Dana, care nu a mai putut frâna eficient. În cele din urmă, Dana s-a acroşat de Carpenter şi a lovit de asemenea zidul de beton. A fost transportat la spital, însă acolo a încetat din viaţă din cauza rănilor.

Dan Wheldon, 16 octombrie 2011, Las Vegas

În cursa de IndyCar de la Las Vegas, ultima a sezonului, nu mai puţin de 15 piloţi au fost implicaţi într-un accident colectiv. Dan Wheldon a fost unul dintre ultimii care au intrat în meleul format în turul al 12-lea al cursei, dar monopostul acestuia a fost aruncat de la baza pistei până în peretele exterior, aterizând cu podeaua în sus. Maşina a fost distrusă complet, după ce structura de rezistenţă a acesteia nu a rezistat impactului. Deşi a fost scos imediat din maşină şi a fost transportat cu elicopterul la un spital din apropiere, Wheldon nu a mai putut fi salvat. Wheldon avea în palmares două victorii la Indianapolis 500 şi câştigase titlul în Indy în 2005.

Justin Wilson, 24 august 2015, IndyCar

În urma unui accident suferit de liderul Sage Karam în turul 180 din cele 200 programate ale cursei de la Pocono (Pennsylvania), o bucată din nasul monopostului realizat din fibră de carbon a ricoşat în casca pilotului britanic Justin Wilson. Ca urmare a acestui impact, Wilson şi-a pierdut cunoştinţa şi a lovit frontal un zid de beton. Britanicul a fost transportat de urgenţă la spital în comă şi a rămas inconştient, iar în noaptea de luni spre marţi a încetat din viaţă la vârsta de 37 de ani.