Poveştile Formulei 1: Hockenheimring: ascensiunea şi decăderea circuitului german

Hockenheimring, locul unde Jim Clark şi-a pierdut viaţa în 1968, este la un pas de eliminarea din Formula 1 după o istorie presărată cu numeroase curse memorabile care au avut în centrul atenţiei pădurea în care dispăreau piloţii înainte de revenirea la civilizaţie.

Germania a debutat în calendarul Formulei 1 în 1951 (cursa din 1950 nu a făcut parte din competiţie) şi, cu excepţia sezonului 1955, a avut cel puţin o cursă în fiecare an.

Doar trei circuite au avut onoarea de a reprezenta Germania în Formula 1, iar Hockenheimring a preluat ştafeta după tragicul accident suferit de Niki Lauda la Nurburgring în 1976, pentru ca Avus să se mulţumească cu o prezenţă solitară în 1959.

La 44 de ani de la debutul în Formula 1, Hockenheimring este însă în pericol să piardă permanent găzduirea Marelui Premiu al Germaniei chiar în favoarea rivalilor de la Nurburgring.

Accidentul inexplicabil al lui Jim Clark

În momentul în care reprezentanţii legii au interzis cursele pe pista Wildpark din Karlsruhe, germanii au construit în 1932 un nou circuit în apropierea satului Hockenheim situat lângă autostrada A6, care a devenit astfel cunoscut sub numele de Hockenheimring.

Cu o lungime iniţială de aproape opt kilometri, circuitul era dominat de două linii drepte lungi aproximativ paralele care făceau legătura între "civilizaţie" şi o pădure pitorească. Cele două linii drepte erau unite printr-un viraj larg, pentru ca în 1965 să fie realizată şi secţiunea Stadionului în partea opusă a acestuia.

Pentru început, aici au avut loc preponderent curse de motociclism, pe lângă o serie de teste realizate de Mercedes-Benz şi Auto Union, astfel că intrarea în lumea competiţiilor de monoposturi a avut loc abia în 1967 prin intermediul Formulei 2.

Nu a fost însă o decizie inspirată: un singur an mai târziu, dublul campion mondial de Formula 1 Jim Clark şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident ale cărui cauze sunt şi în prezent inexplicabile. În turul cinci, pilotul echipei Lotus a ieşit în decor pe una dintre liniile drepte, s-a lovit de copacii din pădure şi a murit înainte de a ajunge la spital din cauza unei fracturi craniene şi a gâtului rupt.

Concluzia specialiştilor a fost ca cea mai probabilă cauză a accidentului a fost dezumflarea unui pneu, însă pentru Derek Bell, unul dintre piloţii care au concurat atunci alături de Clark, o defecţiune la motor nu poate fi exclusă. "L-am văzut. S-a îndreptat spre viraj, motorul s-a oprit, a pierdut controlul monopostului, iar apoi motorul a pornit din nou dintr-o dată. Cine ştie ce s-a întâmplat de fapt?", se întrebă recent Bell.

Acestea sunt ramasitele monopostului lui Jim Clark dupa accidentul din 1968

Pătrunderea în Formula 1

După accidentul fatal suferit de Clark, pe cele două linii drepte lungi au fost amplasate doua şicane cu scopul de a micşora viteza maximă atinsă de piloţi. Una dintre ele a fost amplasată chiar în zona în care a avut loc accidentul lui Clark şi, deloc surprinzător, a primit numele campionului britanic, în timp ce a doua a fost amplasată la jumătatea celeilalte linii drepte.

În această configuraţie, circuitul a debutat în calendarul Formulei 1 în 1970, după ce piloţii au refuzat să concureze la Nurburgring din motive de securitate. Victoria i-a revenit atunci lui Jochen Rindt de la Lotus, cel care iniţiase protestul, iar acesta avea să rămână şi ultimul său succes în Marele Circ.

Start in prima cursa de Formula 1 desfasurata la Hockenheim (1970)

Curse celebre pe vechiul Hockenheimring

Marele Premiu al Germaniei a revenit apoi la Nurburgring până în 1976, când şi-a pierdut locul în calendar în urma accidentului suferit de Niki Lauda, astfel că Hockenheim a fost gazda Marelui Premiu al Germaniei din 1977 până în 2006, cu excepţia sezonului 1985. Acum cu o lungime de 6.8 kilometri după ultimele mici ajustări, circuitul a produs câteva curse memorabile în cele trei decenii care au urmat, mai ales prin prisma traseului rapid şi îngust şi a zonelor limitate de eşapare în afară pistei.

▶ 1982: Bătaie la propriu între Piquet şi Salazar

La ediţia din 1982, Didier Pironi a suferit un grav accident în antrenamente: s-a lovit de spatele lui Alain Prost (Renault) şi apoi s-a rostogolit de câteva ori. A supravieţuit miraculos, însă pilotul Scuderiei Ferrari a fost nevoit să se retragă din activitate.

▶ Poveştile Formulei 1: Villeneuve - Pironi, un război generat de ordinele de echipă

În cursă, Nelson Piquet şi Eliseo Salazar au fost protagoniştii unui incident rar întâlnit în Formula 1: aflat la conducerea cursei, Piquet urma să-l depăşească cu un tur din urmă pe Salazar, însă acesta din urmă l-a acroşat pe Piquet în şicana Ostkurve şi amândoi au fost nevoiţi să abandoneze. Furios că a fost nevoit să părăsească cursa, Piquet a coborât din monopost, s-a apropiat vijelios de Salazar şi a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele, fiind oprit cu greu de comisarii de cursă.  

Reconfigurarea circuitului din 2002

Până spre anii 2000, Formula 1 beneficia în general de circuite cu o lungime de aproximativ 4.5 km, iar arhitectul german Hermann Tilke începuse deja să-şi pună amprenta pe piste precum Sepang, acolo unde zonele de eşapare erau mari din motive de securitate. Hockenheimring era deficitar la toate aceste aspecte şi, în plus, avea un număr redus de spectatori, întrucât în zona de pădure nu existau tribune, astfel că veniturile erau destul de mici.

Inevitabil, oficialii Formulei 1 au făcut presiuni pentru o reconfigurare a circuitului, iar cel care a primit sarcina de a realiza noul traseu a fost, deloc surprinzător, Tilke. "Vechiul Hockenheim era un circuit rapid cu linii drepte lungi. Era ceva special în privinţa lui, configuraţia era foarte rară, aşa că am vrut să păstrăm cât mai mult din ea. Misiunea s-a transformat însă în desenarea unui nou circuit pe actualul amplasament şi să-l facem mai atractiv şi mai accesibil pentru vizitatori, totul fără impact asupra pădurii", îşi reaminteşte arhitectul german.

▶ Feature: Hermann Tilke, constructorul de circuite din Formula 1

În cele din urmă, doar sectorul Stadionului a fost păstrat, iar noul circuit a renunţat complet la pădure: la scurt timp după intrarea pe prima linie dreaptă care ducea spre pădure, piloţii urmau să vireze încă o dată la dreapta spre virajul larg Parabolika, urmat de un ac de păr prin care se intra pe vechiul circuit. În plus, asfaltul din zona pădurii a fost distrus, iar zona a fost împădurită, astfel că în prezent nu există nicio şansă de a concura pe vechiul Hockenheim, element care a generat ample controverse în Germania la vremea respectivă.

Reconfigurarea circuitului nu a fost primită cu entuziasm de piloţi şi echipe, iar cuvintele lui Ron Dennis, pe atunci şef la McLaren, sunt poate cele mai potrivite în acest context: "Au tăiat inima unui lucru foarte special, foarte emoţional, ceva care avea propriul său spirit".

Configuratia noului Hockenheim (negru) si cea a vechiului circuit (gri)

Declinul: la un pas de excludere

În ciuda faptului că în noua configuraţie Hockenheim respectă cele mai importante măsuri de securitate din Formula 1, circuitul german nu a fost lipsit de probleme. În contextul în care ţările din Asia şi Orientul Mijlociu au început să ofere sume importante de bani pentru a pătrunde în calendarul Formulei 1, circuitele tradiţionale din Europa au întâmpinat dificultăţi majore să respecte pretenţiile financiare ale lui Bernie Ecclestone.

În vara anului 2006, la numai patru ani de la reconfigurarea traseului, britanicul anunţa că Germania va rămâne cu o singură cursa în calendar, în condiţiile în care Nurburgring găzduia încă din 1995 Marele Premiu al Europei. Decizia finală a fost ca cele două circuite tradiţionale să găzduiască alternativ Marile Premii: Hockenheim în anii pari, iar Nurburgring în anii impari. Această regulă funcţionează din 2007 (când Nurburgring a găzduit însă ceea ce s-a numit oficial Marele Premiu al Europei), iar actualele contracte cu Ecclestone urmează să expire în 2018 (Hockenheim), respectiv 2019 (Nurburgring).

Padurea a acoperit integral vechiul circuit de la Hockenheim

Oficialii circuitului de la Nurburgring vor însă să găzduiască Marele Premiu al Germaniei în fiecare an până în 2019, astfel că Hockenheim ar putea fi exclus din calendarul competiţional. Totuşi, Hockenheim susţine că Ecclestone nu poate rezilia actualul contract care prevede găzduirea Marelui Premiu al Germaniei şi în 2016 şi 2018, astfel că situaţia reală pentru sezoanele următoare este departe de a fi clarificata. Indiferent de deznodământ, Hockenheimring şi-a pierdut o bună parte din farmec după reconfigurarea traseului din 2002, însă fanii rămân cu amintirile plăcute din cursele desfăşurate în mileniul trecut.

Chiar şi fără Formula 1, aceştia vor putea merge la Hockenheimring pentru a vedea curse din Campionatul German de Turisme, ADAC GT Master, Cursa de 1000 km sau etapa de Superbike din International German Championship.