Poveştile Formulei 1: Ferrari în epoca Domenicali: un titlu la constructori şi multe erori strategice

Ferrari a obţinut un singur titlu mondial al constructori, a ratat la limită trei trofee la piloţi şi a fost implicată în câteva controverse şi decizii eronate pe parcursul celor şase ani în care Stefano Domenicali a fost şeful echipei.

2007 a fost un an plin de semnificaţii pentru Ferrari. Scuderia de la Maranello a devenit practic campioană mondială la constructori încă din luna septembrie, după ce McLaren a fost exclusă din clasament pentru celebrul scandalul Spygate, iar Kimi Raikkonen a câştigat titlul la piloţi în ultima cursă, confirmând încă o dată proverbul "când doi se ceartă (în acest caz Lewis Hamilton şi Fernando Alonso), al treilea câştigă".

Tot atunci, şeful Jean Todt a fost promovat ca CEO al companiei, iar Ferrari a încercat să-l convingă pe Ross Brawn să preia rolul acestuia, însă britanicul a ales Honda Racing. În acest context, funcţia de şef de echipă a fost preluată de Stefano Domenicali ca parte a unei ample restructurări prin care italienii au revenit în posturile cheie (Aldo Costa ca director tehnic şi Mario Almondo ca director de operaţiuni sunt doar două exemple).

Cum a ajuns Domenicali şef la Ferrari?

Născut la Imola, Domenicali a fost atras de motorsport de la o vârstă fragedă şi a participat ca voluntar în paddockul şi centrul de presă ale circuitului cu acelaşi nume.

Totuşi, întrucât era fiul unui cunoscut bancher din regiune, a urmat cursuri de administrarea afacerilor la Universitatea din Bologna, iar la finalul studiilor a îmbinat utilul cu plăcutul: s-a angajat la Ferrari într-o funcţie de administrare pe teme fiscale, dar a obţinut şi un certificat care i-a permis să deveni directorul circuitului de casă de la Mugello.

Ascensiunea sa în cadrul companiei a fost aparent lentă, dar consecventă: a devenit directorul departamentului de resurse umane în 1995, a fost promovat manager de echipă în 1998 şi a devenit director sportiv în 2003, înainte de a fi numit şeful echipei de Formula 1 în 2008.

Sezonul 2008: un titlu la finalul unei ere

2008 a reprezentat ultimul sezon înaintea unor schimbări importante în regulamentul tehnic, în special în privinţa aspectului fizic al monoposturilor. Cu o linie de piloţi alcătuită din Kimi Raikkonen şi Felipe Massa, Ferrari a avut un debut promiţător de sezon, cu patru victorii în primele cinci curse ale sezonului, iar Raikkonen a fost principalul rival al lui Hamilton în prima parte a anului.

Treptat, parţial şi din cauza unor probleme tehnice, cum ar fi defecţiunea la sistemul de evacuare din Franţa, Massa a reuşit să se evidenţieze ca pilotul de referinţă al echipei prin victoriile de la Valencia şi Spa-Francorchamps.

Totuşi, evenimentele din Marele Premiu al statului Singapore aveau să joace un rol crucial în soartă campionatului: Massa era liderul cursei în momentul în care Nelson Piquet Jr a provocat un accident deliberat pentru a-l ajuta pe coechipierul său de la Renault, Fernando Alonso, să câştige cursa, în ceea ce mai târziu avea să fie cunoscut drept Scandalul Crashgate. În schimb, brazilianul a terminat doar pe locul 13 după ce strategia sa a fost bulversată de intrarea Safety Car-ului pe circuit, dar şi de un moment comic la boxele Ferrari, după ce Massa a plecat de la standuri cu furtunul de realimentare cu carburant ataşat de monopost.

Finalul sezonului a fost cu adevărat dramatic: Massa a trecut primul linia de sosire în faţa propriilor suporteri de la Interlagos şi a fost campion mondial pentru circa 20 de secunde, înainte ca Hamilton să-l depăşească în ultimul viraj pe Timo Glock (Toyota) şi să-şi adjudece titlul mondial pentru un singur punct. Drept consolare, Ferrari şi-a trecut în cont titlul mondial la constructori.

"Singurul lucru pe care-l pot spune este că suntem extrem de fericiţi cu performanţele pe care le-am obntinut astăzi în clasamentul constructorilor. Am fost campioni în opt dintre ultimii 10 ani. Este ceva ce numai Ferrari a reuşit să facă şi sunt foarte mândru de echipă, de toţi băieţii. Pentru noi este o mare performanţă", spunea Domenicali la finalul sezonului.

Sezonul 2009: accidentul lui Massa

Prinsă în lupta pentru titlurile mondiale până în ultima cursă din 2008, Ferrari a fost luată pe nepregătite la startul noului sezon cu regulament tehnic schimbat. Brawn GP a fost revelaţia anului, parţial datorită inovaţiei dublului eleron, iar Red Bull Racing s-a evidenţiat ca noua forţă în a doua parte a anului.

Pentru Ferrari, sezonul a fost unul de coşmar: echipa a obţinut doar două podiumuri în primele nouă etape, iar Massa a suferit un grav accident în calificările pentru Marele Premiu al Ungariei, atunci când a fost lovit în casca de o componentă a monopostului Brawn GP pilotat de Rubens Barrichello.

După ce încercarea de a-l readuce pe Michael Schumacher la echipă a eşuat, italienii au mizat pe Luca Badoer, care a avut două prestaţii lamentabile înainte de a fi înlocuit de Giancarlo Fisichella, însă nici acesta nu a reuşit să puncteze. Ferrari a obţinut totuşi o victorie prin Kimi Raikkonen la Spa-Francoechamps, într-o cursă câştigată după ce a profitat la start de un accident din faţa sa şi după ce l-a depăşit pe Fisichella datorită sistemului KERS.

Profund dezamăgită de evoluţia din acest an, care s-a încheiat doar cu locul patru în clasamentul constructorilor, echipa a renunţat la colaborarea cu Raikkonen pentru a-l aduce în locul său pe Fernando Alonso.

"Este dezamăgitor să pierdem locul trei pentru un singur punct, dar trebuie să acceptăm că verdictul a fost dat pe circuit. Am luat o decizie strategică în privinţa dezvoltării monopostului F60 şi am ştiut că drumul va deveni şi mai abrupt", spunea Domenicali la finalul anului.

Sezonul 2010: eroarea de la Abu Dhabi

Ferrari a început sezonul cu o victorie obţinută de Fernando Alonso şi un loc doi pentru Felipe Massa, însă a fost un simplu foc de paie: în următoarele nouă curse, echipa a mai urcat pe podiumul de premiere de numai trei ori. Revirimentul s-a produs la Marele Premiu al Germaniei, care a rămas în istorie pentru mesajul codificat primit de Massa, "Felipe, Fernando is faster than you", prin care brazilianul a fost nevoit să-i cedeze prima poziţie lui Alonso.

Strategia avea să conducă inclusiv la legalizarea ordinelor de echipa pentru sezonul 2011, dar a contat decisiv în lupta pentru titlu: cu trei victorii şi alte trei podiumuri în următoarele şapte curse, Alonso a ajuns în ipostaza de a lupta cu Vettel pentru titlu în ultima cursă din Abu Dhabi.

O greşeală de strategie în timpul cursei, când Alonso a fost chemat prematur la boxe, a influenţat însă decisiv soarta trofeului, întrucât Alonso a terminat doar pe locul şapte după ce a rămas blocat în spatele lui Vitaly Petrov pentru tot restul cursei.

"Este o mare tristeţe în acest moment, pentru că este dureros să fim atât de aproape şi să pierdem pentru numai câteva puncte. Am luat o decizie greşită în privinţa strategiei din trei motive: am acoperit un rival cu două monoposturi, am fost îngrijoraţi de durabilitatea pneurilor soft şi nu am luat în calcul dificultatea de a efectua depăşiri", preciza Domenicali la final.

Sezonul 2011: o singură victorie

Sezonul 2011 a fost marcat de o dominaţie autoritară din partea lui Sebastian Vettel, care a câştigat 11 dintre cele 19 curse ale sezonului.

În acest context, Ferrari a fost nevoită să se mulţumească cu performanţe mediocre pentru o echipă de talia ei, reuşind să câştige doar Marele Premiu al Marii Britanii şi să obţină alte nouă podiumuri prin Fernando Alonso. Alte şase victorii au revenit celor de la McLaren, astfel că Ferrari a terminat sezonul doar pe locul trei în clasamentul constructorilor, mai ales că Felipe Massa nu a reuşit să urce pe podium.

"Acum putem trece în arhivă un an în care performanţele noastre au fost insuficiente pentru standardele noastre şi să ne gândim la sezonul următor. Încă o dată, îi felicitam pe cei care au făcut o treabă mai bună decât noi şi aşteptăm cu nerăbdare să concurăm mpotriva lor anul viitor, când vom încerca să fim cei mai buni", spune Domenicali.

Sezonul 2012: foarte aproape, dar totuşi atât de departe

Ferrari a respectat dorinţele lui Domenicali şi a crescut nivelul în sezonul 2012, iar Alonso a câştigat în Malaysia, Valencia şi Germania. În a doua jumătate a sezonului, spaniolul nu a mai obţinut victorii, însă cele şapte podiumuri în ultimele opt curse l-au menţinut cu regularitate în lupta pentru titlul mondial, în ciuda celor patru victorii consecutive obţinute de Vettel spre finalul campaniei.

Ultima cursă a fost din nou dramatică: Vettel a fost la un pas să piardă titlul după ce a ajuns pe locul 22 în startul cursei, însă a progresat constant în pluton şi a terminat pe locul şase, suficient pentru a obţine al treilea titlu, chiar dacă Alonso a încheiat pe locul doi.

"Aşa este sportul şi aşa se întâmplă. Vă pot asigura că ne doare foarte, foarte mult să pierdem de două ori titlul piloţilor în ultimii trei ani pentru cel mai mic număr de puncte", spunea dezamăgit Domenicali la finalul cursei respective.

Sezonul 2013: depăşiţi şi de Mercedes

Ferrari nu-şi punea mari speranţe în ultimul sezon înaintea revoluţiei motoarelor turbo V6 de 1.6 litri, însă a început sezonul cu două victorii în China şi Spania care i-au permis să fie aproape de Sebastian Vettel în clasamentul general.

Revenirea la pneurile din sezonul precedent ca urmare a unor pene în lanţ în Marele Premiu al Marii Britanii a schimbat însă complet datele problemei: Vettel a câştigat fiecare dintre ultimele nouă curse ale anului, astfel că podiumurile sporadice ale lui Alonso nu l-au ajutat să rămână în lupta pentru titlul mondial.

În plus, echipa a fost afectată şi de forma bună a rivalilor de la Mercedes, care au reuşit să-i depăşească spre finalul sezonului şi să termine pe locul doi în clasamentul constructorilor.

"Evaluarea acestui sezon nu poate fi pozitivă, pentru că după un start competitiv nu ne-am ridicat la standarde. Cuvintele contează prea puţin acum, dar trebuie să muncim. Cred că deciziile şi schimbările pe care le-au efectuat ne vor duce în direcţia potrivită pentru a aborda sezonul următor în cea mai bună manieră", era discursul lui Domenicali la finalul campaniei, unul foarte asemenator cu cel din anii precedenţi.

Sezonul 2014: începutul sfârşitului

Principala schimbare la care s-a referit Domenicali a fost readucerea la echipă a lui Raikkonen, în detrimentul devotamentului lui Massa. Ideea a fost ca echipa să poată lupta măcar pentru titlul constructorilor, întrucât avea la dispoziţie cea mai bună linie de piloţi de pe grila de start, însă primele curse au evidenţiat că Ferrari nu a câştigat duelul cu Mercedes în privinţa noului regulament tehnic.

Cu doar 33 de puncte acumulate după primele trei curse, Ferrari a decis că este momentul potrivit pentru o serie de schimbări radicale, iar Domenicali a fost forţat practic să-şi dea demisia. Deloc surprinzător, italianul şi-a asumat responsabilitatea pentru eşecurile înregistrate de Ferrari în ultimii ani.

"În carierele noastre profesionale sunt anumite momente în care ai nevoie de curaj pentru a lua decizii dificile şi dureroase. Este momentul potrivit pentru a face o schimbare importantă. Ca şef, îmi asum responsabilitatea, aşa cum am procedat întotdeauna, pentru situaţia prin care trecem", a explicat el.

În realitate, plecarea lui Domenicali a fost influenţată semnificativ de Alonso, care a pus presiune pe preşedintele Luca di Montezemolo să efectueze o schimbare radicală. Acum, Ferrari îşi pune speranţele că Marco Mattiacci, fără niciun fel de experienţă în motorsport, va reuşi să readucă echipa acolo unde îi este locul: pe prima treaptă a podiumului.