Membru al familiei Peugeot: „Nu există un risc de canibalizare între modelele noastre și cele ale Opel”

Opel cu motoare HDI...cine s-ar fi gandit? din acest p.d.v. Opel e in castig zic eu si multi stiu de ce.

Eu abia astept sa vad directia in care se indreapta Opel, avand in vedere ca sub umbrela GM a cam fost un dezastru total ... Sper ca PSA sa ridice inapoi marca unde era odinioara!

@unu, nu știu ce intenții nobile ar avea PSA ȋn privința lui Opel, dar cert este că a avut loc o afacere și, de regulă, afacerile trebuie să țină cont de…contracte, care stipulează drepturi și obligații concrete și exprese pentru părțile implicate. Asta pentru cine ȋntreabă sau pentru cine verifică. Realitatea ȋnsă este nuanțată. De pildă, chiar și un oligofren ȋnțelege ușor că ngmco inc. (eu tot nu pot să-i zic GM, deși vreau sincer; locatarii din RC au scăpat de Opel, dar pe când și de…electrice & autonome?!) i-a țepuit nițeluș pe naivii de la PSA, făcând abstracție de principalul și palpabilul avantaj al transferului legal de tehnologie la ordinea zilei de la vânzător la cumpărător… Ȋn esență (tehnică), Chevrolet-urile (sedanuri) și Buick-urile, atât cele produse ȋn America de Nord, cât și cele produse ȋn Extremul Orient, sunt Opel-uri. 2005 este anul ȋn care a apus Buick-ul “adevărat”, cel cu identitate clară și cu amprentă calitativă. Și cum, ȋn numai doi ani (2004-2005), primele două cele mai inovatoare și cele mai fiabile mărci din istoria lui GM – Buick și Oldsmobile – au dispărut (prima la figurat, a doua la propriu), asta ȋnseamnă automat și categoric că managementul de vârf al corporației s-a confruntat cu o problemă foarte gravă de mentalitate… Poate odată cu startul noului LaCrosse să observăm ȋnceputul promițător al lepădării de eticheta germană…Deocamdată, “Buick”-ul de astăzi reprezintă chiar o poveste de succes (financiar, desigur). Chinezii sunt destul de săraci cu duhul ca să accepte, de exemplu, Verano GS, care este Astra toată ziua și cercetat din orice poziție (eu, dacă mi s-ar oferi un Verano GS chiar și moca, l-aș refuza din start, indiscutabil!). Acum ce-ar fi de presupus la prima vedere sau la prima tentație? Că producția Opeluick-ulului chinezoid va fi sistată din considerente de schimbare a proprietarului lui Opel? Cel mai probabil, proprietatea intelectuală a platformelor și motoarelor lui Opel a fost cedată lui PSA, dar de ce șmechermanii din RC au pus condiția de interdicție a comercializării viitoare a lui Opel ȋn China? Ca să nu se prindă tolomacii cu ochi oblici că Astra și Verano GS sunt, practic, aceeași mașină, numai că varianta germană propune un preț – logic – mai mic decât cel al luxosului și fiabilului omolog de peste Ocean, deci, implicit și previzibil, pe cea mai mare piață auto din lume s-ar vinde mai mult Astra, care, astfel, ar aduce beneficii pentru…PSA. Un asemenea scenariu li se pare inadmisibil mahărilor din Detroit. Și mie, ca să mărturisesc drept. La urma urmei, ngmco inc. se comportă ca o bancă: nu iese niciodată ȋn pierdere…Nici măcar cu ocazia falimentului din 2009. Dimpotrivă…Să nu uităm că actuala structură “GM” este, la origine, o inițiativă și chiar o proprietate a Trezoreriei SUA, implicit a Guvernului, oricât de “răscumpărată” ar fi ea astăzi. Acești oameni de stat au ignorat tâmpeniile comise de privații din RC, care, apropo, vor sta tot mai liniștiți de acum ȋncolo, știind că, la o adică, există niște proști de contribuabili (proști, da’ mulți…zeci și zeci de milioane), care, ȋn caz de “recesiune”, “criză”, “crah” bla-bla-bla, vor fi din nou obligați de Guvern (chiar și de cel actual, condus de capitalistul get-beget Trump) să “salveze un bun național, parte integrantă a istoriei americane, cu care ne mândrim”…Ȋn definitiv, socialismul este rușinos, dar sănătos! :) Cât despre Opel, numai de bine! Oricum va continua să se vândă de la sine, pentru că (re)numele Opel răsună dintotdeauna ȋn sufletul consumatorului tipic european (oare să nu fi ȋnțeles noi nici până acum axioma axiomelor din automobilism: “rezonanța mondială de brand” este magica formulă care asigură vânzarea unei mașini, nu referințele de calitate!?), care, ȋn general, habar n-are cine a fost, până de curând, proprietarul de drept al acestei mărci (dacă nu mă crezi, ȋntreabă-i pe mulți deținători de Opel de la noi). El știe una și bună, taman ce-l interesează: este mașină germană, destul de accesibilă ca preț și destul de suportabilă ca ȋntreținere și ȋl duce cu siguranță (dar și ȋn siguranță?) din punctul A ȋn punctul B. Restul ține de…cultură auto / fan club auto, cu care, desigur, consumatorul obișnuit evită să-și bată capul.