Cu Goodyear şi Punto Evo prin România - episodul unu

Publicat marţi, 19.10.2010 14:27 de Bogdan Mirică, Foto: Ciprian Mihai

Pentru a deschide sezonul pneurilor de iarnă, Automarket a trecut munţii de cinci ori cu o maşină nou-apărută în peisaj echipată cu pneurile "regulamentare" de sezon.

După o iarnă cruntă anul trecut, meteorologii prognozează o răbufnire şi mai puternică a sezonului geros în acest an. Primele semne au apărut încă de săptămâna trecută, când în zonele montane au căzut primii fulgi şi şoferii au început să se vaite de primele drumuri blocate. La scurt timp după, atelierele de vulcanizare au fost luate cu asalt de cei care voiau să-şi monteze pneurile de iarnă.

Cu şi Punto Evo prin România - partea întâi

Automarket s-a aliniat isteriei generale. Ba mai mult, am încercat să o ducem ceva mai departe. Ne-am înarmat aşadar cu patru anvelope de iarnă goodyear UltraGrip 7+, pe care le-am aruncat repede sub un model proaspăt, testat pentru prima dată la noi în ţară, cu numai 33 de kilometri la bord: noul Fiat Punto Evo, faceliftul subcompactului italian.

Mix-ul trebuia să fie suficient pentru a face faţă unei expediţii de 1800 de kilometri prin România, în căutarea primelor petece de zăpadă şi a celor mai bune şosele montane. Chiar dacă nu vom da mereu nas în nas cu fulgii, în mod cert temperaturile de sub 7 grade pe care le vom înfrunta de-a lungul traseului ne fac să fim precauţi şi să mizăm pe pneurile de iarnă. Aviz celor care credeau că astfel de pneuri folosesc doar când avem un strat de zăpadă.

Motivul călătoriei noastre prin ţară era legat de două elemente: un review al unora dintre cele mai cunoscute şosele de munte înaintea iernii şi popularizarea pneurilor de iarnă, elemente care tind să devină obligatorii în Uniunea Europeană. Vezi noile reguli din Germania.

Prima zi avea să ne aducă în Carpaţii Meridionali, pe una dintre cele mai frumoase şosele din lume: Transfăgărăşanul, limba de asfalt care taie munţii şi urcă până la peste 2000 de metri altitudine. După o autostradă aproape goală şi o scurtă oprire la Mănăstirea Curtea de Argeş, am pornit în căutarea decorului alb.

Prima oprire s-a făcut relativ repede, la barajul Vidraru, unde am făcut o serie de fotografii şi ne-am interesat de starea drumului. Cârcotaşii ne-au sfătuit să ne întoarcem, pentru că drumul este deja închis. Am mers totuşi mai departe, în speranţa că soarele a mai topit din stratul de zăpadă aşternut săptămâna trecută. După încă 20 de kilometri, un grup de tăietori de lemne ne-a dat acelaşi sfat, însă apa care se scurgea pe asfalt de pe versanţii muntelui ne-a făcut să sperăm că peste vreo câteva ceasuri vom fi de partea cealaltă a muntelui.

La Cabana Capra, decorul devenise deja alb, cu excepţia asfaltului. Am lăsat în spate cascadele, maşinile oprite să imortalizeze peisajul şi am continuat ascensiunea. Un tunel de câţiva zeci de metri ne-a adus în faţa unei picturi zugrăvite după versurile de iarnă ale lui Alecsandri şi mai apoi pe malul Lacului Bâlea.

Am înaintat cu poftă în zăpada de 10 centimetri. Nici o problemă la urcare şi coborâre. Ne-am fixat bine în zăpadă şi am zăbovit o vreme pentru mai multe poze.

Ne-am reluat apoi traseul pentru a ajunge la timp la Braşov, locul unde plănuiam să se sfârşească prima zi a expediţiei. După numai două viraje a trebuit să ne mulţumim cu un singur sens de circulaţie, celălalt fiind acoperit de zăpadă. Am forţat puţin nota, am încercat zăpada, dar pneurile ne-au fixat bine de sol.

Drumul până la Braşov a părut apoi o joacă de copii, croită pe un asfalt impecabil dar şi pe macadam, porţiune pe care a trebuit să o parcurgem pentru a poposi - obligatoriu dacă vreţi ca simţurile să fie şi ele mulţumite - la păstrăvăria de la Albota. Mâine vom încerca şosele de munte din Carpaţii Orientali şi vom încerca să găsim zăpadă la poalele Ceahlăului, popasul final fiind programat în staţiunea Durău.

  • slv83, marţi, 19.10.2010 15:52
    Felicitari

    Peisaje superbe, manastiri incantatoare si mancare grozava(la pastravaria din Albota)! Cam asa caracterizez eu Romania; pacat ca stam rau cu unii locuitori de p-aici, nemaivorbind de politrucii din Bucuresti. Astept reportajul de la Durau, aproape de orasul meu Piatra-Neamt, pe unde sper sa va faceti drum.

  • edi80, marţi, 19.10.2010 15:57
    :)

    superba tara avem absolut mirifica pacat k e locuita!!

  • antonny, marţi, 19.10.2010 17:23
    *****

    ha ha ....ce poze frumoase ......ce tara avem .......k despre cauciuguri mai trebuie sa asteptam

  • Faurelianu, marţi, 19.10.2010 17:35

    urata masina, cea desenata de Giugiaro avea un design mai curat, asta restilizata este cam naspa, seamana cu Opel Corsa vechiul model

  • Cornel, marţi, 19.10.2010 19:17

    Foarte proasta masina! Am avut pt o saptamina un punto de 1.4, benzina. FFF puturoasa, fff zgomotoasa. Partile bune sunt suspensiile si directia. Dar cea mai frumoasa parte Romania. Super peisaje!!!

  • ursus, marţi, 19.10.2010 22:09
    Frumoase peisaje

    si vai mama ei de troaca!Cati au impins la ea?E secret?

  • Bethurbazal, miercuri, 20.10.2010 16:31
    O masina excelenta

    Eu conduc un GP (primul model) ce are 120.000 km facuti numai de mine. In afara de unele mici probleme masina e foarte buna. La 1,3 L si 75 CP motorul multijet e o mica bestie ce a dat de furca multor limuzine. E drept ca in spatele volanului erau doua maini, doua picioare, doi ochi, doua urechi si o minte dibace. Multa lume s-a mirat cand le-am spus de marimea si puterea motorului. Eu unul chiar recomand aceasta masina. Gentile parca-s din beton nu din otel. Am facut o singura pana din deformarea gentii. Si, credeti-ma, masina asta a mers pe toate felurile de drumuri. Singurul aspect la care trebuie sa am grija e lipsa unui scut la motor. P.S. Pastravaria de la Albota e un adevarat colt de rai.

  • pedrospetre, duminică, 31.10.2010 01:00
    E bine de stiut !!!

    Iarna , vara nu-i totuna ! Dehhh...