Audi, cercetată penal pentru scandalul emisiilor după propria sa solicitare

Mie parcă tot nu-mi vine a crede că șefii lui VAG sunt curați ca lacrima, de potlogării ocupându-se, “pe ascuns”, fără să-și informeze superiorii, niște bieți angajați care, pare-se, au mai multă putere de decizie decât organul de conducere!? Nu cumva această bizară stare de lucruri este inspirată din modelul comunisto-securist de “succes” ? Dar să nu depășesc cadrul tehnic. “Vorsprung durch Technik”. Iată (fragmentul de mai jos) ce i-am scris pe mail, de curând, unui prieten pe tema fiabilității superioare a lui Audi față de VW (fapt constatat ȋn toate epocile, nu numai ȋn prezent), Audi fiind, de departe, cea mai fiabilă marcă europeană (nu numai germană!) a momentului. Fir-ar să fie de…Audi! Este complet la calitate, lua-l-ar ielele! Paradoxul pe care n-am putut niciodată să-l ȋnțeleg se referă la achiziția din 1964 a defunctei Auto Union GmbH de către o companie mult mai puternică financiar, dar mai slabă calitativ: Volkswagenwerk AG. Mai departe, A.U. a beneficiat de o autonomie puternică ȋn cadrul Grupului VW, de care, de exemplu și din păcate, Buick și Oldsmobile n-au avut parte ȋn corporația deținătoare a drepturilor legale asupra lor. Ba ȋncă astăzi mi se pare că s-ar fi adâncit “prăpastia”, deși VW (marca ȋn sine) ȋncepe să arate mai…premium (scuze pentru exprimare: ori ești premium, ori nu ești deloc, deci nu merge “mai premium” sau “mai puțin premium”; oricum, am apelat la un artificiu verbal pentru a descrie situația actuală ȋn lumina creșterii gradului de atractivitate al lui VW). Ȋnainte de a vorbi despre VW Passat sau VW Polo, să nu uităm că, la baza lor, au stat Audi 80, respectiv Audi 50. Ca să torn gaz peste focul lui VW, abordând cele mai faimoase două modele ale sale, Broscuța din 1938 a fost precedată, ca siluetă specifică, de…Audi Typ K-Paul Jaray 1922 (https://myntransportblog.files.wordpress.com/2014/03/1922-audi-type-k-paul-jaray.jpg?w=640), iar vanul (minibus-ul) VW Type 2 de…DKW Schnellaster (emblema ȋn cauză erau tot cele patru inele, DKW fiind atunci, ȋn 1949, singura marcă supraviețuitoare dintre cele patru interbelice ale lui Auto Union AG, pe care, ulterior, după achiziție, VW a destinat-o nimicirii pe nedrept, pe motiv că motoarele ȋn doi timpi erau depășite tehnologic și comercial, reabilitând, ȋn schimb, denumirea de Audi, poate și fiindcă este mai “sonoră” și mai “sexy”). Mai ȋncoace, ȋn anii ’80, Audi AG (măcar că, până ȋn 1985, se numea Audi NSU Auto Union AG, adică o fărâmă de respect pentru memoria lui Auto Union tot mai rămăsese ȋn sufletele diriguitorilor VW Group) a scos acele trei modele extraordinare: Quattro, 200 și V8 (totuși, exclud motoarele Diesel introduse pe 200, dar cred că te-ai fi așteptat la o asemenea precizare din partea mea). Acum, pe bune, dacă n-ar fi patima captivantă (poți s-o consideri și morbidă, căci nu mă supără…adevărul) pentru GM, atunci Auto Union (inclusiv Audi, dar nu și după 1994, anul-limită al existenței celor trei modele din anii ’80 enumerate) ar fi alegerea mea, dar, desigur, la nivel pasional/purist, nu rațional (altfel, aș fi acceptat și urmașele celor trei…). Audi Quattro, mai ales variantele lui din motorsport, a echivalat ȋntotdeauna cu o admirație secretă a mea… Mă rog, nu sunt nebun să ignor argumentele evidente ȋn favoarea unor modele sau continuări post-1994 ale lui Audi. De pildă, uită-te la clasamentele anuale (Ward’s 10 Best Engines) ȋntocmite de cea mai importantă și prestigioasă publicație auto din lume, “Ward’s AutoWorld”. Sau ce zici de faptul că Audi are “rezervat numai pentru uz propriu”, dintre platformele Grupului VW, familiile C și D (doar C este “pur” Audi, dar, ȋn cazul celeilalte, tot Audi predomină). Și B-ul (inclusiv generația “modulară” B8/MLB) tot de Audi a fost inițiat și condus mulți ani. Cât despre comportamentul lui Audi la strașnicul IIHS Small Overlap Test (etalonul mondial al siguranței auto), rezultatele sunt mai mult decât ȋncurajatoare, dar A4 a rămas dator după impactul dezastruos de la testul efectuat ultima oară de acesta, ȋn 2012 (oricum, ceva a fost ȋn neregulă cu acest segment – compact executive cars – deoarece, tot atunci și tot la IIHS-SOT, și rivalele Mercedes-Benz clasa C și BMW seria 3 au punctat jalnic). Ȋn concluzie, cred că ai fi de acord cu mine că, din motivele de mai sus, denumirea corectă moral a conglomeratului german ar trebui să fie…Audi Group. Dar, vezi, contează cine pe cine a cumpărat primul. Așa cum, dincoace, peste Ocean, GM ar fi trebuit să fie…Buick Group, fiindcă cunoaștem prea lesne cine a pus piatra de temelie a celei mai mari (din toate punctele de vedere) corporații auto din istorie. Totuși, prima mașină cu adevărat revoluționară, care a inițiat noțiunea de siluetă sport, a fost…Olds Pirate racing car (1897). Oldsmobile va fi ȋn veci marca definitorie a lui GM, ba chiar reperul ei de calitate, orice ni s-ar părea, am simți sau am crede noi (ca buickar, recunosc și admit această axiomă). Dar, ca orice lucru de valoare incontestabilă, ea “trebuia” să dispară de pe lumea asta obtuză și ingrată >:) PS (la postarea curentă pe AM, nu la ce i-am scris eu prietenului pe mail): Apropo de Audi, unde ai dispărut, dragă…@ScorpyonVAG? Erai pătimaș ȋn privința celor patru aureole (n-ar fi suficient să spunem “cele patru inele”), dar aveai perfectă dreptate. Faptul (neplăcut, desigur) că Audi a intrat demult ȋn hora cocalaro-mioritică este altă poveste…