20 de lucruri pe care nu le ştiai despre... MAŞINILE SECOND-HAND

Automobilele rulate reprezintă jumătate din piaţa auto din România anului 2011. Pentru consumatorul de rând, acestea au secretele lor. Iată 20 de lucruri pe care nu le ştiai despre maşinile second-hand şi cum sunt ele vândute.

Automarket a participat la evaluarea profesionistă a unei maşini rulate. Modelul testat, un Opel Astra H, avea o vechime de un an, iar utilizatorul său a parcurs peste 40.000 de kilometri în perioada respectivă. Directorul de achiziţii al companiei AAA New Kopel ne-a permis să-l însoţim la un test de drum, după care am observat inspecţia automobilului în service. Toate procedurile de testare au cumulat 30 de minute.

1. Maşinile de flotă sunt principalele vehicule vândute dealerilor de maşini rulate

Majoritatea automobilelor vândute de dealerii de vehicule rulate provin de la companii care au apelat la leasing operaţional sau din flota proprie - în funcţie de dealer. Totodată, aproape toate vehiculele vândute de dealerii respectivi sunt înmatriculate în România, iar majoritatea unităţilor nu vor fi afectate de intrarea în vigoare a noii taxe auto, deoarece dealerii de automobile rulate preferă maşinile cu o vechime de trei sau patru ani. Automobilele recuperate de societăţile de leasing sunt comercializate în reţeaua proprie a respectivelor companii, cu mici excepţii.

2. Maşinile sunt mai scumpe în Germania şi Elveţia, iar rulajul este mai mare

Lipsa infrastructurii din România nu este neapărat un lucru rău. Practic, distanţele mai mici din ţara noastră şi lipsa autostrăzilor ne fac să mergem mai puţin cu automobilele noastre, iar acestea pot fi revândute la un preţ cu 10% mai mare pe piaţa din Germania, spre exemplu. În general, vehiculele vândute prin leasing operaţional iau calea exportului, dar numărul lor este mic, câteva sute de unităţi fiind exportate la nivel de ţară. Cu toate acestea, preţul unui automobil rulat în România poate să fie mai mare în Germania decât pe piaţa internă în unele cazuri, deci nu este cazul de generalizări.

3. Testerul de vopsea poate descoperi daca o piesa este vopsita în fabrică, revopsita sau nouă şi vopsita în cabină

Dacă un automobil a suferit un impact uşor şi a primit o piesă nouă, aceasta fiind vopsită într-un atelier specializat, într-o cabină de vopsire, aceasta nu poate fi observată cu ochiul liber, dar testerul de vopsea poate sesiza diferenţa faţă de valorile de fabrică. Motivul este simplu - automobilele sunt vopsite de roboţi, în condiţii controlate. Chiar şi aşa, există ateliere de vopsitorie cu un nivel ridicat de expertiză, care pot face o vopsire la norme apropiate de cele din fabrică, cu toate că nu pot imita perfecţiunea obţinută prin robotizare.

Testerul de vopsea este o unealtă cheie care nu ar trebui să lipsească niciunui service profesionist şi niciunei reprezentanţe care comercializează automobile rulate. Acesta măsoară densitatea vopselei aplicate pe un autoturism fără să lase nicio urmă, iar măsurătoarea este instant. Există abateri acceptate ale grosimii stratului de vopsea, dar prezenţa chitului sare în ochi imediat. Testarea unei suprafeţe durează câteva secunde şi nu necesită nicio altă unealtă. Singura necesitate - automobilul să fie curat.

4. Testerul de vopsea nu detectează aceleaşi probleme pe plastic sau aluminiu

Aripile din plastic şi piesele de caroserie din aluminiu nu oferă particularităţile oţelului, aşa că orice aliaj folosit la piesele de caroserie încurcă testerul de vopsea. Aşadar, aceste elemente pot fi revopsite fără ca dispozitivul respectiv să observe diferenţa, cu toate că un ochi antrenat ar putea observa diferenţa dintre două aripi - una vopsită în fabrică şi una revopsită.

5. Martorii de airbag şi de check-engine nu pot fi păcăliţi

Nu toţi clienţii de automobile second-hand ştiu că martorii din bord se sting într-o anumită ordine. În unele cazuri, martorul "Check Engine" rămâne aprins câteva secunde după ce motorul a fost pornit. În cazul în care acesta rămâne aprins mai mult de atât, ar putea exista anumite probleme. Aprinderea martorului in mers şi stingerea ulterioară poate prezenta o eroare pasageră, care trebuie totuşi verificată în service. Dat fiind numărul de parametri pe care îi măsoară unitatea ECU şi faptul că toate erorile sunt manifestate prin "Check Engine", aprinderea respectivului indicator poate să însemne multe lucruri. Dacă toţi martorii se sting simultan, sau nu se aprind la pornire, nu cumpăraţi maşina respectivă.

6. Kilometrajul poate fi măsluit, dar este dificil de dovedit în cazul tuturor maşinilor

Multitudinea sistemelor folosite de constructorii de automobile pentru a însemna numărul de kilometri parcurşi de o maşină fac imposibilă verificarea printr-o singură metodă care să nu dea greş. În cazul unor modele, este posibilă suprascrierea computerului de bord fără ca modificarea să fie observată. Dacă se încearcă măsluirea kilometrajului cu valori ridicole, cum ar fi afişarea unei valori de până la 100.000 kilometri deşi maşina a trecut de pragul respectiv, unele kilometraje afişează 0 înainte de valoarea nouă. Exemplu 077000. În acest caz, dar şi în cazul rulajelor suspect de mici împărţite la vârsta unui automobil, trebuie să inspectaţi cu atenţie starea volanului, a pedalelor, a manetei schimbătorului de viteze şi a manşonului, precum şi a scaunului şi a altor elemente atinse frecvent la condus. Cu toate acestea, nici măcar experţii nu pot da cu certitudine verdictul măsluirii unui kilometraj în cazul anumitor modele, deci totul ţine de atenţia cu care este examinat vehicului.

7. Un interior curat şi un exterior aranjat pot face o diferenta semnificativa, indiferent de maşină

Aşa cum fiecare om îşi îngrijeşte casa şi corpul după preferinţele personale, la fel îşi îngrijesc unii şoferi maşinile. Pe de o parte, se află cei care le curăţă şi le spală în mod obsesiv. Unii încă păstrează husele din plastic ale scaunelor şi aplică din prima zi o husă peste volan. Alţii îşi folosesc vehiculele în scop utilitar şi le tratează mai rău ca pe un coş de gunoi. Un vehicul curat va fi întotdeauna mai bine văzut decât un vehicul murdar. Pe lângă elementele estetice, nu uitaţi şi de factorul olfactiv. Nu fumaţi în automobil, evitaţi sucurile carbogazoase şi nu transportaţi obiecte ce ar putea să murdărească interiorul autoturismului. O şedinţă de detailing interior costă, în medie, 300 de lei. Cele mai scumpe oferte implică desfacerea tuturor componentelelor de la interior şi curăţarea fiecăreia în parte.

8. Comportamentul şoferului poate fi dedus din curăţenia interiorului şi uzura pieselor atinse frecvent

Fiecare şofer are cel puţin un obicei distructiv la volan. De la păstrarea piciorului pe pedala de ambreiaj la semafor, până la modul în care strânge volanul, fiecare persoană uzează automobilul în felul său. Chiar şi "stilul" de urcare la volan afectează uzura, modul în care îmbrăcămintea şoferului freacă suporţii laterali ai scaunului şi şezutul afectând materialul pe termen lung. În cazul tapiţeriei din piele de culoare deschisă, aceasta se murdăreşte foarte uşor de la blugi, spre exemplu şi necesită un tratament specializat. Materialul textil este predispus la rupere şi înlocuirea sa este costisitoare. Evitaţi lipirea de abţibild-uri la bord sau de orice alt element aftermarket care lasă urme la interior.

9. Reparaţiile la lonjeroane sunt imposibil de mascat

Nu toţi clienţii verifică automobilele pe rampă. Mulţi fac tranzacţia la prima vedere, fiind suficientă pornirea motorului şi o mică "tură de cartier". Nu şi companiile specializate. Degeaba arată bine la exterior un automobil dacă are lonjeroanele reparate în urma unui accident. Reparaţia este uşor de observat, masticul aplicat acestora pentru protecţie având o granulaţie specifică în cazul celui din fabrică, iar roboţii îl aplică cu precizie. Urmele de sudură sunt imposibil de mascat pentru ochii unui profesionist, indiferent cât de bine este aplicat stratul de mastic şi chiar dacă toată partea inferioară a vehiculului a fost reparată.

10. Fiecare marcă are problemele ei specifice, pe care le cunosc doar specialiştii

Din ce ne-au povestit cei de la New Kopel Group, unele mărci sunt predispuse la anumite tipuri de probleme tehnice. Fie că vorbim de un joc al casetei de direcţie, de probleme cu amortizoarele sau defecţiuni electrice, puţine modele au secrete faţă de mecanicii antrenaţi. Dacă alegeţi o maşină de la un vânzător privat, documentaţi-vă în avans la un service dedicat şi la posesorii respectivei mărci, prin intermediul forumurilor dedicate. Un lucru este cert: nu există maşina perfectă, care nu se strică niciodată, iar un rulaj mic nu asigură lipsa oricărui fel de problemă tehnică.

11. Problemele la planetare pot fi detectate prin virarea bruscă

Planetarele sunt printre piesele care pot prezenta defecţiuni în urma rulării pe drumuri proaste, cum sunt cele din România. O defecţiune este uşor de descoperit, aceasta manifestându-se printr-o bătaie sau un sunet metalic la abordarea unui viraj. Abordarea ceva mai bruscă a virajului ar putea arăta problema ascunsă la viteze mici. În unele cazuri, se poate accelera în viraj, dacă există suspiciunea unei probleme. Evitaţi să faceţi acest test cu maşina unui vânzător privat fără să îi cereţi permisiunea.

12. Deşi au scurgeri, unele amortizoare pot să ofere în continuare performanţe în parametri

Amortizoarele sunt şi ele pe primele poziţii în catalogul problemelor cauzate de drumurile mioritice. Acestea pot fi verificate corect doar pe stand, dar o verificare vizuală, cu maşina pe rampă, ne arată dacă există sau nu scurgeri. Prezenţa unei scurgeri nu înseamnă că respectivele amortizoare nu mai funcţionează în parametri, dar impune o verificare amănunţită.

13. Vânzarea unei maşini SH la un dealer durează 15-30 minute

Unii dintre noi au avut tangeţă cu piaţa auto second-hand din România. În unele cazuri, durează câteva zile până când vânzătorul se întâlneşte cu clientul şi până când cel din urmă ia o decizie finală privind automobilul. Până la plata bunului, tranzacţia nu este considerată ca fiind finalizată. În schimb, cei de la New Kopel spun că un automobil second-hand poate fi cumpărat în 15-30 de minute (într-un caz fericit), incluzând aici toate verificările necesare în vederea evaluării. Plata se face prin transfer bancar şi este realizată în termen de două zile.

14. Dealerii vând maşini rulate cu un preţ cu 5% mai mare faţă de piaţa privată, dar acestea sunt verificate în avans

Cei trei mari "jucători" ai pieţei auto-second hand fiscalizate sunt Weltauto, AAA New Kopel Group şi Ţiriac Auto Rulate. În cazul propriu, cei de la AAA New Kopel Group estimează că vând automobile rulate cu un preţ cu 5% mai mare decât cel al pieţei private. Oficialii companiei spun că diferenţa este justificată prin faptul că fiecare automobil este verificat de personalul service-ului şi că se oferă o garanţie de 12 luni sau 20.000 de kilometri pentru respectivele vehicule.

Acesta este principalul avantaj al companiilor care comercializează automobile rulate, pe lângă faptul că pot achiziţiona automobile de la flotele unor companii, unde întreţinerea este asigurată, iar rulajul nu este modificat. La fiecare achiziţie, compania notează în contract numărul de kilometri ai vehiculului achiziţionat, neexistând posibilitatea unei modificări a kilometrajului.

15. Există maşini de flotă fără carte service, deoarece aceasta se pierde frecvent

Indiferent de mărimea companiei din care provine vehiculul, pierderea cărţii de service nu este o întâmplare rară. Starea în care se prezintă un autovehicul contează mai mult decât o carte service. La finalul zilei, doar starea unui autovehicul este importantă, cartea de service având un rol informativ, nu de certificare. În cazul achiziţiei de la un vânzător privat, vă sugerăm să fiţi atenţi la eventualele falsuri.

16. Companiile specializate în tranzacţiile cu automobilele rulate acoperă doar 10% din piaţa din România

Oficialii AAA New Kopel Group estimează că piaţa de automobile second-hand din România este de 50.000 de unităţi în 2011. Din cele 50.000 de unităţi, doar 5.000 au fost vândute de companii specializate în asemenea tranzacţii. Până la finele anului, cei de la New Kopel estimează că vor comercializa 1200 de unităţi. În primele zece luni ale anului, aceştia au vândut 1.098 unităţi.

17. Maşinile mici, preferatele românilor

În România, cele mai bine vândute automobile second-hand aparţin segmentelor A, B şi C, iar preţul mediu al acestora este de 6.000 de euro. Dacia este cea mai populară marcă şi pentru vânzările second-hand, urmată de Skoda, Volkswagen şi Toyota. Marca Opel are şi ea o poziţie bună în clasament. Mai există încă o explicaţie a acestor rezultate: automobilele din respectivele segmente s-au devalorizat rapid în cei 3-4 ani de utilizare din cauza imaginii de marcă, iar, în unele cazuri preţul a ajuns la jumătate din valoarea de nou.

18. O maşină second-hand se vinde în termen de 30 de zile.

Un dealer de automobile second-hand poate să vândă un vehicul rulat în mai puţin de 30 de zile. Dacă totuşi nu se  vinde modelul respectiv, aceştia fac o şedinţă şi stabilesc soarta automobilului. Acesta poate să fie mutat în altă reprezentanţă, să fie amplasat mai aproape de intrare şi chiar să fie mai ieftin. După 45 de zile, dealerul începe să-şi pună semne de întrebare privind soarta unui asemenea model şi şansele sale de vânzare. În cazul în care căutaţi un chilipir, aici este ocazia dumneavoastră. Singura problemă: trebuie să monitorizaţi constant stocul acestor dealeri.

19. Este mai avantajos sa vinzi o masina veche pe piaţa libera decât la un dealer

Dacă ai un autoturism ceva mai vechi, cu zece ani vechime sau chiar mai mult, vei obţine un preţ mai bun pe piaţa liberă. Practic, dealerii de automobile second-hand nu vor obţine suficient profit din revânzarea vehiculului pe care îl deţii şi s-ar putea să nu-l cumpere, sau să nu-ţi ofere întreaga sa valoare. În cel mai rău caz, poţi să-ţi casezi maşina sau să o vinzi unui parc de dezmembrări. Vehiculele mai dotate şi cu motorizări comune obţin preţuri bune la parcurile de dezmembrări. Sunt de evitat investiţiile în automobilele vechi în vederea creşterii valorii, cheltuiala nefiind justificată de diferenţa de preţ.

20. Piaţa auto din România este imatură şi preferă diesel-urile fără motiv

Ştim cu toţii că românii sunt speciali. Deşi trecem prin vremuri dificile, şoselele noastre văd mai multe maşini de lux decât vecinii noştri din Occident, iar turiştii rămân adesea cu gura căscată la situaţia materială aparentă a unor concetăţeni, posesori de Lamborghini sau Maybach. În ceea ce priveşte automobilele second-hand, românii au prins gustul diesel-urilor, deşi majoritatea automobilelor noi comercializate în ţara noastră au motoare pe benzină. Imaturitatea pieţei interne este pusă şi pe seama numărului mic de ani de existenţă ai dealerilor de automobile rulate. În Germania, spre exemplu, comerţul organizat cu vehicule rulate are o istorie de 50 de ani, nu de cinci, cum este cazul nostru. La achiziţia unui automobil diesel rulat, românii se gândesc doar la economia de carburant, nu şi la costurile mai ridicate ale consumabilelor şi la riscul ca acesta să se defecteze (în special în cazul rulajelor mari) şi uită că un diesel este rentabil doar pentru un rulaj mai mare de 25.000 de kilometri pe an.