15 lucruri pe care nu le ştiai despre săritura în spaţiu a lui Felix Baumgartner

Felix Baumgartner a devenit duminică primul om care atinge viteza sunetului în cădere liberă. Iată 15 de lucruri pe care nu le ştiai despre săritura istorică din cadrul proiectului Red Bull Stratos.

Spaţiul. Ultima frontieră. Spre deosebire de nava Enterprise din legendarul serial Star Trek, Felix Baumgartner nu şi-a propus niciodată să exploreze lumi noi sau să găsească civilizaţii extraterestre.

Misiunea lui a fost, aparent, mai simplă: să descopere limitele corpului uman sărind în gol de la peste 39.000 de metri altitudine. O asemenea misiune a fost catalogată de unii drept o simplă aventura a unui cascador excentric finanţată în scop de marketing de un producător de băuturi energizante.

Totuşi, proiectul Red Bull Stratos oferă date importante pentru cercetările din medicină, ştiinţă şi aviaţie şi asigură progresul cercetării spaţiale, iar singura metodă prin care umanitatea poate progresa este experimentarea.

Thomas Edison a avut nevoie de zeci de experimente pe parcursul a doi ani pentru a inventa banalul bec cu incandescentă, mecanicul Gottlieb Daimler a avut nevoie de 13 ani pentru a inventa un motor pentru maşini derivat din motoarele industriale, iar de la inventarea cauciucului vulcanizat şi până la apariţia primului pneu de maşină au trecut nu mai puţin de 67 de ani.

Experimentul lui Felix Baumgartner, iniţiat împreună cu Red Bull în 2005, capătă astfel un rol major pentru viitorul medicinei şi aviaţiei, însă importanţa saltului austriacului o vom afla, probabil, abia peste câţiva ani.

Cifrele săriturii efectuate de Felix sunt cel puţin impresionante: altitudinea maximă a fost de 39.045 de metri, căderea liberă a durat patru minute şi 19 secunde, timpul total de zbor a fost de nouă minute şi trei secunde, iar viteza maximă atinsă în cădere liberă a fost de 1342.8 km/h.

Care este însă povestea din spatele acestor cifre seci? Cum s-a ajuns la aceste performanţe? 15 dintre întrebările tale îşi găsesc răspunsul în acest articol.

• 

  De ce un balon şi nu o navetă spaţială?

  Prima decizie pe care a luat-o echipa în cadrul misiunii a fost alegerea modului în care Felix va ajunge la peste 39 km altitudine. A fost ales balonul datorită faptului că o navetă spaţială presupunea probleme suplimentare: după saltul lui Felix, uşa navetei ar fi trebuit închisă ermetic şi readusă la sol în siguranţă. În schimb, balonul a fost decuplat de la capsulă, care a aterizat pe pământ cu ajutorul unei paraşute.
• 

  Balonul: un "monstru" de 1682 kg

  Felix a ajuns la peste 39 km altitudine datorită unui balon care la lansare a avut o mărime mai mare decât anvergura aripilor a trei avioane Boeing 777. Balonul în sine a cântărit 1682 kg şi a fost umplut cu aproximativ 850.000 de metri cubi de heliu. Acest gaz a fost ales datorită greutăţii sale semnificativ mai mici decât a aerului (un metru cub de heliu cântăreşte 179 de grame, un metru cub de aer aer, 1300 grame). Balonul a costat 550.000 de euro, iar umplerea acestuia cu heliu alţi 55.000 de euro.
• 

  Felix a înfruntat vânturi de 90 km/h în testul pentru licenţa de operare a balonului

  Pentru a putea participa la experiment, Felix a fost nevoit să-şi ia o licenţă specială pentru operarea acestuia. În principiu, manevrarea unui balon este simplă: ai la dispoziţie o valvă cu care elimini heliu pentru coborâre şi arunci balast pentru urcare. Testul final a fost însă complicat de vânturile puternice de 90 km/h, care a provocat turbulenţe serioase balonului. Felix a decis să elibereze cât mai mult heliu pentru a ajunge rapid la sol, acolo unde vântul bătea cu "numai" 40 km/h. În cele din urmă, a reuşit să pună balonul la pământ şi a primit licenţa.
• 

  Cantitatea de date înregistrate: 3 TB numai cu camerele video on-board

  Înregistrarea video a fost una dintre părţile esenţiale ale experimentului. "Arsenalul de luptă" a constat, printre altele, din nouă camere video HD şi o cameră foto Canon ESO 5D care au generat în total 3 TB de date stocate pe SSD-uri (Solid State Drive). Din cauza componentelor mecanice aflate în mişcare, utilizarea unor HDD-uri tradiţionalele a fost exclusă din start. Imaginile surprise vor fi utilizate de BBC şi Naţional Geographic pentru realizarea unui documentar care va apărea în cursul lunii noiembrie.
• 

  Cum respiră şi cum se hidratează Felix în timpul misiunii?

  Casca a inclus un sistem inteligent de alimentare cu oxigen, care în timpul coborârii i-a fost livrat lui Felix prin intermediul a doi cilindri portabili aflaţi în dispozitivul paraşutei principale. Pe lângă acest dispozitiv, casca a mai inclus microfon şi căşti pentru comunicaţie cu echipa de la sol şi un vizor cu sistem de încălzire pentru dezaburire, care nu a funcţionat corespunzător în timpul saltului. În plus, Felix s-a putut hidrata prin intermediul unui tub care i-a furnizat lichide.
• 

  Cum îl protejează costumul pe Felix în timpul zborului?

  Costumul purtat de Felix a fost o combinaţie între costumul clasic al unui astronaut şi costumul folosit de piloţii avioanelor de vânătoare care zboară la mare altitudine. Costumul a fost umplut cu aer şi, după ce l-a îmbrăcat, Felix a respirat oxigen pur timp de două ore cu scopul de a elimina azotul din corp. Dotat cu un dispozitiv care a menţinut presiunea constantă indiferent de altitudine, costumul a fost realizat din trei straturi distincte: unul interior pentru a menţine o anumită presiune, unul de mijloc care a impidicat "umflarea" acestuia din cauza presiunii şi unul exterior care l-a protejat de vânt şi foc.
• 

  Fără costum, sângele lui Felix ar fi... fiert

  În absenţa costumului, apa din sângele lui Felix ar fi încep să fiarbă la propriu după altitudinea de 19.2 km din cauza presiunii scăzute de după aşa-numita Linie Armstrong. Sângele ar fi început să producă bule şi inflamanţii, iar cele mai afectate organe ar fi fost plămânii. Printr-o experienţă de acest gen au trecut cosmonauţii navei spaţiale sovietice Soyuz în 1971, când aceştia au murit în numai cinci minute după scăderea bruscă a presiunii din cauza faptului că niciunul dintre ei nu avea costum de presurizare.
• 

  Felix: "Pot să beau, dar cum mă duc la toaletă?"

  Felix a putut să bea prin tubul integrat în cască, dar cum a fost la toaletă? Sub scaunul pe care a stat în capsulă a fost amplasat un container pentru urină, care a fost legat de un dispozitiv în formă de prezervativ integrat în costum. Înainte să iasă din capsulă, Felix a trebuit doar să deconecteze mecanismul de legătură dintre cele două dispozitive şi să închidă costumul. Astfel, containerul care a colectat urina a rămas în capsulă, pentru că "nu ai nevoie de el în timpul unei căderi libere", aşa cum s-a exprimat chiar Felix.
• 

  36 de verificări pentru un salt în spaţiu

  Pe tot parcursul misiunii, Felix a urmat îndeaproape indicaţiile centrului de comandă de la sol. Totuşi, în cazul unei situaţii de urgenţă, el ar fi avut posibilitatea să preia controlul capsulei, întrucât aceasta a fost dotată cu un sistem de rezervă pentru ajustarea manuală a parametrilor. În total, procedura de salt în spaţiu a necesitat 36 de paşi, ultima fiind şi cea care a depins exclusiv de voinţa lui Felix: "Sari!".
• 

  Rotirea în timpul căderii libere, cel mai mare pericol

  Principalul pericol l-a care s-a supus Felix în timpul căderii libere a fost rotirea necontrolată a corpului. Aceasta se produce în mod natural din cauza altitudinii, iar viteza poate ajunge la 20-120 de rotaţii pe minut de la altitudini mai mari de 9145 de metri. În plus, dacă Felix s-ar fi rotit prea mult timp în jurul taliei, ar fi intrat în stare de inconştienţă din cauza faptului că sângele ar fi ajuns în picioare şi ar fi lăsat inimă fără "obiectul muncii".
• 

  Ce s-a întâmplat când Felix a depăşit viteza sunetului?

  Una dintre cele mai mari necunoscute ale experimentului a fost modul în care va reacţiona corpul lui Felix în momentul atingerii vitezei sunetului. Teoria a arătat că, în momentul în care Felix urma să atingă viteza sunetului, s-ar fi creat un boom sonic, pe care însă austriacul nu ar fi putut să-l audă. Totuşi, el a ştiut când a atins viteza sunetului prin intermediul unui sunet emis de unul dintre dispozitivele pe care le-a avut integrate în costum în zona pieptului. Felix a declarat după efectuarea saltului că nu a auzit nimic de acest gen în timpul căderii libere, mai ales că se concentra să-şi menţină corpul cât mai stabil.
• 

  Felix a depăşit viteza sunetului cu 24%!

  În timpul transmisiunii în direct, datele indicau că Felix a atins o viteză maximă de 1137 km/h. La conferinţa de presă de după aterizare, oficialii Red Bull Stratos au anunţat că viteza reală a fost de 1342.8 km/h. În condiţii normale de temperatură (20 de grade Celsius) şi la nivelul solului, viteza sunetului este de 1.124 km/h, însă aceasta scade pe măsură ce temperatura scade si altitudinea creşte. Astfel, la altitudinea de 39.045 km de la care a sărit Felix, viteza sunetului este de aproximativ 1.083 km/h, ceea ce înseamnă că Felix a avut o viteză de coborâre cu 24% mai mare decât cea a sunetului.
• 

  De ce au ales Roswell ca punct de lansare?

  Contrar aşteptărilor, localitatea Roswell din statului american Texas nu a fost aleasă datorită presupusei prăbuşiri a unui OZN în 1947. De fapt, deşertul din această zonă este propice unui astfel de experiment, întrucât oferă două avantaje majore. Primul este legat de climă: vântul este de regulă slab, iar cerul este mai mult senin. Al doilea avantaj este însuşi desertul care îi va permite lui Felix să aibă o zonă de aterizare cât mai bună şi mai mare din punct de vedere al suprafeţei.
• 

  Cu ce ajută Felix medicina şi explorarea spaţială?

  Saltul în cădere liberă al lui Felix ajută medicii să înţeleagă modul în care un om poate supravieţui în stratosferă, dar în acelaşi timp evidenţiază şi potenţialele probleme ale depresurizării navelor spaţiale. De asemenea, cercetările efectuate ajută la îmbunătăţirea metodelor prin care astronauţii pot efectua plimbări spaţiale în zona Staţiei Spaţiale Internaţionale sau la altitudini mai mici. Nu în ultimul rând, datele pot fi utile şi pentru dezvoltarea turismului spaţial, care va lua amploare în următoarele decenii.
• 

  Bonus: La ce s-a gândit Felix in momentul căderii libere

  La conferinţa de presă care a urmat aterizării, Felix a admis că în timpul coborârii nu s-a gândit deloc la recordurile pe care era pe punctul de a le depăşi. "Când ajungi deasupra lumii devii umil. Nu te mai gândeşti la recorduri ori la colectarea de date ştiinţifice. Singurul lucru la care te gândeşti este să te întorci în viaţă, pentru că nu vrei să mori în faţa părinţilor tăi, a prietenei tale şi a tuturor celor care se uită la tine. Acesta a devenit cel mai important lucru pentru mine acolo sus.”