GENEVA 2012: Insignia ST ne-a adus înapoi la Bucureşti

După alţi 2000 de kilometri, Opel Insignia ST ne-a adus în siguranţă acasă. A fost un drum cu peripeţii, care a bifat o oprire la Viena şi una la Sibiu.

V-am lăsat ultima dată în Evian les Bains, locul de campare ales de echipa noastră pentru Insignia ST. Un colţ de rai, desenat parcă de un Monet contemporan pe malul lacului Leman. De la andocarea în portul francez şi până astăzi, când redactăm acest material, s-au scurs câteva zile de foc în centrul de presă al Salonului Auto de la Geneva şi alte câteva zeci de ore petrecute pe drumul către casă.

În zilele de salon am încercat să vă ţinem la curent cu tot ce lansează proaspăt lumea auto la început de 2012. După ce premierele au urcat pe site, am părăsit Palexpo şi ne-am încărcat bateriile pentru drumul spre casă. Avea să fie unul extrem de solicitant.

Prima zi destinată reîntoarcerii ne-a prins într-un Evian mohorât, apăsat de o ploaie rece, care s-a transformat treptat în ninsoare. Ne-am instalat în scaunele comode ale Insigniei ST şi am fixat navigaţia către Viena, locul unde aveam să înnoptăm.

Un vameş elveţian, pasionat de cazinourile din România

La graniţa cu Elveţia am fost opriţi de câţiva grăniceri extrem de amabili. Am îndrugat verzi şi uscate cu un vameş care vizitase Bucureştiul cu familia şi se arăta extrem de încântat de faptul că la noi cazinourile sunt mai ieftine decât în Ţara Cantoanelor. După o verificare a paşapoartelor şi câteva glume am reuşit să ne urnim către Berna şi mai apoi Zurich.

Pe înserat treceam pe lângă Munchen în mare grabă, căutând cu privirea indicatoarele către Passau şi graniţa cu Austria. Un trafic extrem de aglomerat, cu mulţi nemţi sărind de 200 de km/h. Inevitabilul s-a produs şi am dat de primul "STAU". Navigaţia inteligentă ne-a aruncat repede pe o variantă ocolitoare, mai lungă cu 28 de kilometri. Am ascultat indicaţiile vocii în engleză şi ne-am lăsat îndrumaţi de tehnologie. A fost perfect. Am scăpat de aglomeraţie.

Când ceasul bătea de ora nouă, Insignia ST parca la poarta unui hotel aflat destul de aproape de Catedrala Sfântului Ştefan (Stephansdom). Pe Insignia ST am lăsat-o să ne aştepte cuminte în parcarea hotelului, în vreme ce noi nu am uitat de tradiţiile locului: Weissbier şi Curry Wurst.

Dor de România. Silă de România

După o scurtă plimbare la pas prin Viena, am pornit a doua zi pe la ora 13:00 către România. După ce am fentat câteva radare ungureşti pe autostrada către Szeged, la ora 17:00 eram deja la graniţa cu România. Şi eu şi Ciprian ne doream să ajungem cât mai repede acasă, chiar dacă era vorba de un Bucureşti ponosit. După o oră petrecută în coloană de la Nădlac până pe centura Aradului, am căzut de acord că deja simţim lipsa drumurilor de afară.

Au urmat apoi ore lungi, petrecute în urma TIR-urilor şi depăşiri istovitoare. Insignia ST şi-a intrat repede în mână, cei 220 de cai fiind o adevărată delectare atunci când trebuie să profiţi de puţinele linii drepte dintre Arad şi Deva. Am cuplat modul Sport şi cele patru roţi au lipit break-ul de asfalt în fiecare curbă mai accentuată.

Ne-am distrat vreme de mai bine de 100 de kilometri, însă ne-am lăsat în cele din urmă biruiţi de coloana interminabilă de TIR-uri şi de şoferii inconştienţi: două perechi de faruri ne-au bătut mai întâi putenic în faţă, pe contrasens, pentru ca mai apoi, alte două să ne pâlpâie puternic în ceafă, gata, gata să facă din break-ul nostru un hatchback. Oricare ar fi fost deznodământul eram relaxaţi: aveam la noi un card de asistenţă Opel, care ne-ar fi scos din bucluc şi în România, dar şi în Europa.

Un ultim popas în Sibiu şi revederea cu Bucureştiul

După 300 de kilometri interminabili prin România, orele 22:00 ne prindeau în Sibiu. Vechiul Hermannstad, pustiit parcă de aerul mohorât şi înceţoşat, a fost locul unde am înnoptat. A doua zi, Insignia ST aştepta cuminte în parare. Am văzut-o de la geam. Şi ea ca şi noi vroia acasă.

A fost poate cel mai relaxat drum de la Sibiu la Bucureşti. Ne-am scurs alene pe Valea Oltului, Am înaintat cu greu pe Dealul negru şi apoi am rulat legal pe cei 100 de kilometri de Autostradă. Am dat peste un Bucureşti mai murdar decât îl lăsasem. Soarele era însă sus, cerul fără nori, străzile extrem de animate, iar noi într-un final, acasă.

Ţineţi aproape de noi săptămâna aceasta pentru a citi în rubrica dedicată şi un test detaliat cu partenerul nostru de cursă lungă, Opel Insignia ST.